Mănăstirea Dryanovo este un important loc de cult și un obiectiv turistic situat în regiunea centrală a Bulgariei, în apropierea orașului Dryanovo, în sud-estul munților Balcani. Această mănăstire se află într-o locație pitorească, fiind înconjurată de peisaje montane spectaculoase și o natură sălbatică, care o face un loc ideal de refugiu spiritual și de contemplare.
Istoria Mănăstirii Dryanovo Mănăstirea a fost fondată în secolul al XIII-lea, în perioada Renașterii Bulgare, în timpul domniei Țarului Ivan Asen II. De-a lungul secolelor, mănăstirea a avut un rol important în viața religioasă și culturală a regiunii, fiind un centru de învățătură, spiritualitate și conservare a tradițiilor bulgare.
Cu toate acestea, în timpul invaziei otomane, mănăstirea a fost atacată și distrusă, iar în perioada ulterioară, multe dintre clădirile sale au fost reconstruite. Mănăstirea a fost și un loc important în timpul Războiului de Independență al Bulgariei (1877-1878), când a avut rolul de refugiu pentru luptători și localnici, oferind sprijin și protecție.
După Războiul de Independență, mănăstirea a fost reconstruită și renovată, iar astăzi este un loc activ de cult și un loc important de pelerinaj.
Arhitectura și facilități Mănăstirea Dryanovo este un complex monastic de dimensiuni mari, cu o biserică centrală, clădiri pentru cazare și un muzeu care prezintă istoria și viața monahală a mănăstirii. Biserica principală, dedicată Sfintei Treimi, este un exemplu tipic al arhitecturii religioase bulgare, cu fresce și picturi murale care ilustrează scene din Vechiul și Noul Testament.
În interiorul mănăstirii, vizitatorii pot descoperi un decor tradițional bulgar, cu elemente de lemn, icoane vechi și artefacte religioase, care reflectă istoria și tradițiile regiunii. De asemenea, mănăstirea dispune de un parc și grădini, oferind un loc de relaxare pentru pelerini și turiști.
Peisajul și natura Mănăstirea Dryanovo se află într-o locație impresionantă, înconjurată de munți și păduri, ceea ce face ca vizitarea acesteia să fie o experiență deosebită. Râul Dryanovo trece prin apropiere, iar zona este cunoscută pentru peisajele sale naturale deosebite, fiind un loc perfect pentru iubitorii de drumeție și natură.
Mănăstirea este amplasată într-o vale adâncă, iar drumul care duce la aceasta este presărat cu diverse atracții naturale, inclusiv chei și peșteri, cum ar fi Peștera de la Bacho Kiro, aflată în apropiere. Aceste locuri sunt ideale pentru excursii și explorări ale frumuseților naturale din regiune.
Rolul spiritual și cultural Pe lângă rolul său religios, Mănăstirea Dryanovo joacă și un rol important în păstrarea tradițiilor culturale bulgare. De-a lungul anilor, aceasta a găzduit numeroase evenimente religioase și culturale, atrăgând atât credincioși, cât și turiști interesați de istoria și cultura Bulgariei. Mănăstirea este un loc de rugăciune și reculegere, dar și un centru pentru educația religioasă.
De asemenea, este un loc important de pelerinaj, fiind vizitat de mulți credincioși din întreaga Bulgarie, mai ales în perioadele de sărbători religioase, cum ar fi Paștele sau Crăciunul.
Concluzie Mănăstirea Dryanovo este un loc de cult cu o istorie fascinantă, un loc perfect pentru cei care doresc să se conecteze cu tradițiile religioase ale Bulgariei și să se bucure de frumusețea naturală a regiunii. Cu peisaje montane spectaculoase, o arhitectură tradițională și o atmosferă de liniște și spiritualitate, aceasta este o destinație de neratat pentru vizitatori din întreaga lume. Este un loc în care istoria, cultura și natura se împletesc pentru a crea o...
Read moreМанастирската клисура има древна история. Първите хора я заселват през ранните праисторически епохи. Те обитават пещерите на масива Боруна и кухините в скалния венец Поличките. Най-старо е поселението на първобитния човек в пещера Бачо Киро, което датира от средния и късния период на старокаменната епоха (100 000 – 10 000 г. пр. Хр.). Археолозите проучват 5-метров културен пласт и разкриват над 6000 находки. Пещерата е благоустроена и пригодена за посещения от туристи.
Поселищните и културни традиции продължават да се развиват в медно каменната и бронзовата епохи, когато хората устройват жилищата си в каменните отверстия и кухините на Поличките. От началото на старожелязната епоха до Античността местните жители са траки, които остават в покрайнините на известните тракийски държавни обединения и имат значително по-бедна култура от сънародниците си.
В ранновизантийската епоха стратегическото значение на Предбалкана нараства, ускорява се стопанският и културният възход. При каньоните на реките ромеите изграждат крепости в местностите „Боруна“ и „Града“, защото оценяват добрата възможност да се контролират проходите и пътищата в Средна Стара планина. Византийците изоставят крепостите през V век, когато Предбалканът влиза в територията на славянските племена. Същите започват да се използват през X век и влизат във владенията на най-популярните феодални господари в Северна България – бъдещите владетели Асеневци.
Крепостите „Боруна“ и „Градът“ са възлови звена и последна преграда за отбрана на българската столица Търновград.
Средновековната обител „св. Арахангел Михаил“ е основана по времето на цар Калоян, след пренасяне на мощите на св. Михаил Войн от Потука в Търновград (1197 – 1207 г.). Процесията нощува край р. Дряновска под Града и по християнските канони на свещеното място се издига манастир. През вековете Дряновският манастир е средище на българската просвета и култура.
На днешното място е възстановен през 1845 г. Както другите манастири, той е бил пазител на българския дух през време на петвековното османско владичество. В него са намирали убежище Васил Иванов Кунчев – Левски, отец Матей Преображенски – Миткалото и други революционери. В манастира бил създаден революционен комитет.
Манастирът играе основна роля в подготовката на Априлското въстание в Първи търновски окръг, тук са струпани запаси от храни и оръжие. На 29 април 1876 г. в Дряновския манастир влиза четата на поп Харитон – първият бунтовнически отряд в Търновски окръг и България. Обградени от турците водят 9-дневна битка и повечето загиват за свободата на България. Разрушеният и опожарен манастир е възстановен частично и на 3 април 1877 г. главният му храм е тържествено осветен. Игуменът Пахомий Стоянов отслужва първата панихида за загиналите четници. Храмът е без стенописи, с пробит от турски куршум потир и дупки от турските шрапнели в зидовете, съзнателно оставени от строителите, за да не се забрави миналото и българското страдание. Благодарните потомци вдигат паметник костница през 1897 г. на загиналите въстаници. Костницата е изработена по проект на италианеца Джовани Мосути. Проектът е бил готов още през 1890 г. като статуята е изработена в Рим от Лука Ардити.[2] През 1946 г. габровският индустриалец, общественик, дарител и немски вицеконсул Кольо Карагьозов внася в касата на манастира дарение от 50000 лева за изработване на нов иконостас в църквата.
Съвременният манастир е сред 10-те най-почитани светини на Българската православна църква, национален исторически паметник и предпочитан...
Read moreLovely peaceful place, the cave is well worth a visit and entry price was very reasonable at only 4 Lev each adult, with beautiful waterfalls on the way up,the walk to the remains of the old Roman fort from the cave is a steep climb and not marked when you get there, it's actually in woodland with no view at all, which we thought there might be over the gorge, we ended up following a route marked with white and green markers on trees and stones past the fort and ended up miles away from the monastery, faced with the option of returning back on the same path back down past the cave to the monastery or facing a 13km circular hike, so like others have said the signs could be a lot better. The restaurant looked very good and lots of souvenir shops paid parking in the grounds and a short way up the road leading to the monastery, but if you park a little further up the road like locals it's free as no metered parking signs. To pay for parking look for an official wearing hi Viz jacket for a ticket, much the same as in...
Read more