Mémorial Cap 110 – Mémorial de l’Anse Cafard — Attraction in Le Marin

Cap 110 est un mémorial consacré à l'esclavage érigé à l'Anse Caffard (où résida le colon Jean Caffard) à l'initiative de la commune du Diamant (Martinique) lors du 150e anniversaire de l'abolition de l'esclavage, en 1998. Un peu d'histoire: Dans la nuit du 8 au 9 avril 1830, un bateau de traite clandestine transportant un nombre inconnu de captifs africains s’est échoué sur les rochers de l’Anse Caffard, au nord de la ville du Diamant, avant d'être totalement détruit. M. Dizac, géreur de l’Habitation La Tournelle, qui reçut la nouvelle vers 23 heures, arrive à sauver quatre-vingt-six captifs (dont vingt-six hommes et soixante femmesNote 1), grâce au travail des esclaves de son atelier. Le lendemain du naufrage, en plus de nombreux débris, quarante-six cadavres ont été retrouvés sur la côte, dont quarante-deux Noirs et quatre Blancs. Comme aucun homme blanc de l'équipage survécut, et qu'aucun document précisant le nom du bateau n'a été trouvé sur eux, l'identité du bâtiment reste inconnue à ce jour. Le rapport du directeur de l'Intérieur du 16 avril 1830 indique que les corps des marins négriers furent enterrés au cimetière, ceux des captifs du bateau "à quelque distance du rivage". Ce fait divers tragique a pris une dimension historique et symbolique importante pour la ville du Diamant. Il s’agit du dernier naufrage de navire négrier de l'histoire de la Martinique. C’est la raison pour laquelle cette communauté, en 1998, a confié à Laurent Valère l’édification d’un mémorial sur le site présumé du naufrage, c'est-à-dire à l’Anse Caffard, au pied du Morne Larcher, face à la mer...

Assolutamente da non perdere... il luogo è fantastico e guardando le statue, con il rumore delle onde che si infrangono, vengono i brividi al solo pensiero di tutti quei poveri schiavi. Di seguito una piccola spiegazione del sito.....

Situato all’Anse Caffard su una falesia di fronte alla Roccia del Diamante nel sud-ovest della Martinica, il Mémorial Cap 110 fu edificato nel 1998 per iniziativa della città di Diamant in occasione del 150° anniversario dall’abolizione della schiavitù. Il sito è stato scelto come omaggio alle vittime dell’ultimo naufragio nella storia della Martinica di una nave che trasportava neri, a seguito di una violenta tempesta nel 1830 (solo 86 sopravvissuti su 300). Laurent Valère è un creativo scultore della Martinica. Quest’opera che simboleggia la moltitudine di vittime anonime, si compone di un insieme di 15 statue (busti) molto vicine tra loro e collocate a formare un triangolo, in riferimento al commercio triangolare tra Europa, Africa e Americhe. Inoltre sono rivolte verso l’Africa e il Golfo di Guinea, da cui provenivano molti degli schiavi. Realizzate in cemento armato e rese bianche dalla sabbia di Trinidad e Tobago, il colore bianco è il simbolo del dolore in Martinica. Con i volti addolorati e le spalle schiacciate dalla disperazione a causa della lontana destinazione, ognuna di esse pesa 4 tonnellate per 2,5 metri di altezza. Le onde che si scontrano contro la costa e il soffio degli alisei contribuiscono alla solennità di...

Monument cutremurător privind sclavagismul, monument format din 15 statui de 2,50 m înălțime, turnate din beton realizat cu agregate aduse din Africa. Ansamblul de statui formează pe teren un triunghi (săgeată) în direcția 110* către Golful Guineei. Statuile sunt de culoare albă, culoarea tradițională de doliu în Caraibe. Sculptor Laurent Valere. Nu este indicată data realizării - cele mai vechi imagini Google maps indică ”mai 2015”. Istoria ne arată că la 8 aprilie 1830, un vas se apropie periculos de țărm și eșuează pe stânci 46 de cadavre au fost recuperate din apă și înhumate probabil în acest sector 26 de bărbați și 60 de femei de origine africană au fost salvați din apă și duși în sclavie pe insulă. Nu se cunoaște numele și naționalitatea vasului. Un sentiment îngrozitor iese la iveală privind condițiile de transport ale sclavilor pe mare - vezi schițele vaselor de transport prezentate pe un panou, la intrare. Monumentul se dorește un semn în memoria victimelor necunoscute și o invitație la fraternitate și respect între oameni. Amplasarea monumentului pe o platformă deschisă către mare este superbă și îndeamnă la meditație și reculegere; perspectiva pleacă de la Rocher du Diamant din extrema dreaptă, trece peste întinsul mării unde în zile senine este vizibilă insula Santa Lucia și se închide la extrema stângă cu golful Anse Caffard. Accesul se face direct din parcarea de la șosea. Felicitări celor care au contribuit la realizarea...