Bistrița Orthodox Monastery — Attraction in Alexandru cel Bun

Mănăstirea Bistriţa, printre cele mai mari din Moldova, îi are ctitori pe voievozii Muşatini, dintre care primul întemeietor a fost Alexandru cel Bun....acesta a ridicat-o în 1402 pe locul unui fost schit, ca necropolă voievodală cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care-l poartă şi astăzi....în acelaşi timp cu biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru călugări şi Casa Domnească.... Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a construit în 1498 clopotniţa şi un frumos paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava....paraclisul, pictat în tehnica frescă în acelaşi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic şi artistic....în 1538 Mănăstirea a fost asediată de turci care i-au distrus zidurile exterioare.....între 1541 şi 1546 voievodul Petru Rareş a construit un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum şi o Casă Domnească, pe care a pictat-o în interior în tehnica frescă... Cel mai de preț odor cu care și-a înzestrat Alexandru cel Bun ctitoria sa, Mănăstirea Bistrița, a fost icoana Sfintei Ana, păstrată cu sfințenie până astăzi și cinstită cu multă evlavie de credincioșii creștini....după tradiție, acestă icoană ar fi fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soția lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soția împăratului bizantin Manuil a al II-lea Paleologul (1391-1425) și de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401....Icoana a fost trimisă la Suceava prin delegații ieromonahul Grigorie Țamblac și Manuil Arconti (Arhon)...în anul 1407-1408, Doamna Ana, însoțită de curteni și de Dionisie (Dometian), egumenul Mănăstirii Bistrița au dus cu alai domnesc și au dat dar veșnic icoana Sfintei Ana, Mănăstirii Bistrița...un manuscris de la începutul secolului al XVIII-lea, atribuit Mitropolitului Gheorghe al Moldovei și Sucevei (1723-1729), păstrat la Arhivele Statului din Piatra Neamț, conține o informație semnată de sus-numitul mitropolit, privind donația icoanei Sfânta Ana de Manuil al II-lea Paleologul, familiei lui Alexandru cel Bun: „... Iar maica lui Andronic Paleolog îi mera numele Anna, împărăteasa lui Mănăil (Paleolog), și măria sa încă au trimis dar, Doamnei Annei fericitului Alexandru Vodă, o sfântă icoană, Sfânta Ana, maica Maicii Preacuratei, făcătoare de minuni, ferecată și împodobită cu cheltuială împărăteasă. Iar Măria sa, Doamna Ana, o au trimis dar Mănăstirii Bistrița, fiind făcută sfânta mănăstire de fericitul Alexandru V (oie) v (od) și Doamna Ana. Iar această sfântă icoană, la vreme de neploaie, scoțându-să cu litanie afară din mănăstire și făcând o sfeștanie, până ce să întoarce în mănăstire numai ce plouă, de nu peste tot, iar câtu-i hotarul mănăstirii... Și acestă istorie am scris eu cu condeiul meu, Mitropolitul Gheorghe, la anul 7231 (1724), februarie 19...”

Icoana Sfintei Ana este una dintre cele mai vechi icoane voievodale din România, legată de evlavia credincioșilor, ca o icoană protectoare a familiei, a copiilor și a bolnavilor...pentru aceasta icoana este deosebit de mult prețuită de toți, ca un odor străbun și dar de la Dumnezeu, spre mângâierea credincioșilor....în fața ei și-au plecat genunchii Alexandru cel Bun, cu soția și copii săi, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, când era urmărit de Soliman Magnificul, apoi Alexandru Lăpușneanu și numeroși ierarhi, cronicari și dregători, ca și generații întregi de călugări, care au menținut aici nestinsă candela evlaviei, a credinței noastre ortodoxe și amintirea fericiților ctitori....în secolul al XVIII-lea icoana a fost restaurată, iar în anul 1853 a fost așezată într-o nouă strană de lemn sculptat și aurit, donată de Ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, care s-a vindecat aici de o grea boală, cum reise din însemnarea de pe medalionul de...

Mânăstirea Bistrița - Neamț (situată la 7 km nord de Piatra-Neamţ) , este una dintre cele mai vechi ansambluri religioase , istorice și de artă moldovenești , dar şi din întreaga Românie .

Este cea mai importantă ctitorie mușatină din Moldova , având un rol deosebit în trecutul religios , cultural și istoric al neamului nostru românesc foarte frământat în acele veacuri tulburi .

Ctitorul și fondatorul Mânăstirii Bistrița, este voievodul Alexandru cel Bun (1400-1432) .

O statuie din marmură (autor, sculptorul Gir Rădulescu) ridicată în 1982 , ce îl înfăţişează pe domnitor , cu ctitoria sa/biserica mânăstirii în mâini , se află în curtea Mânăstirii Bistriţa . (*Notă recentă, din mai 2022) De puţină vreme, statuia a fost scoasă din curtea interioară a Mânăstirii ! Se fac multe lucrări de reamenajare şi probabil chiar şi de restaurare ! *

Au urmat ceilalți trei mari voievozi mușatini care au contribuit la refacerea, consolidarea şi la dezvoltarea Mânăstirii Bistriţa , dar şi a curţii domneşti, a şcolii domneşti care au funcţionat aici : Ștefan cel Mare (1457-1504) , Petru Rareș (1527-1538; 1541-1546) și Alexandru Lăpușneanu (1552-1561; 1564-1568).

Ce este specific Mânăstirii Bistrița și ceea ce o individualizează , este singurul ansamblu medieval , religios și de artă care păstrează piese de arhitectură de la cei patru mari domnitori mușatini amintiți mai sus !

Biserica voievodală , este necropola (păstrează mormintele) familiei ctitorului fondator Alexandru cel Bun . În a treia încăpere a bisericii, adică în camera mormintelor, se află aşezate mormintele ctitorilor: spre nord , Alexandru cel Bun (+1432) și soția sa Ana doamna (+1418) , iar spre sud doi dintre copii lui Ștefan cel Mare, Alexandru (+1496) și Ana (+23 nov.1499). Tot aici se mai află și alte morminte importante , ale unor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Moldova, alături de care odihneşte cel mai de seamă cronicar al Moldovei, Grigore Ureche (+1687) .

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana (1402) , care este un reper important al acestei Mânăstiri , este un dar făcut (la anul 1407) lui Alexandru cel Bun pentru soția sa Ana - după o sursă de Manuil II Paleologul , iar după o altă sursă , de Ioan VIII Paleologul !

Clopotul donat de Ștefan cel Mare Mânăstirii Bistrița la 25 iulie 1494 , păstrează , pe lângă textul slavon , săpat pe marginea clopotului , stema Moldovei încrustată pe mijloc ! Actualmente este piesă de muzeu cu mare valoare artistică și istorică. Are 800 de kg .

Icoana hramului Adormirea Maicii Domnului de pe turnul de intrare (1541-1546), este o pictură murală în frescă de epocă și este de un rafinament artistic unic . A fost scoasă la iveală la restaurarea din anul 1983.

"Colecția de obiecte și de artă bisericească" organizată în 1982 , se constituie într-un frumos muzeu , care funcționează în fosta Școală Domnească (1541-1546), construită de Petru Rareș în a doua perioadă de domnie.

Neapărat trebuie să vizitați acest ansamblu atât de important în istoria ţării noastre ! Și mai ales , să vă închinați la icoana făcătoare de minuni , a Sfintei Ana cu Maica Domnului ; Maica Domnului copilă micuță fiind, în brațele mamei sale ! O icoană ce adună gingăşia , căldura şi duioşia iubirii umane , împletită cu iubirea de Dumnezeu ! Este una dintre cele mai vechi icoane din România ! Are peste 600 de ani !

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, bucurie și folos duhovnicesc să aveți...

O mânăstire f frumoasă care trebuie vizitată neapărat dacă te afli în zona Râmnicu Vâlcea. Mânăstirea adăpostește moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul. Legenda spune că moaștele Sfântului Grigorie au fost recuperate de la turci contra greutății lor în aur. Sfântul s-a lăsat "ușor" așa că suma în galbeni care a trebuit să fie plătită a fost f mică. Pașa turc ar fi exclamat: " ghiaurul creștin tot la creștini trage". Moaștele au fost aduse în Tara Românească trase într-un car cu boi care nu s-au oprit decât pe locul unde se află acum mânăstirea Bistrița. Pelerinii pot trece pe sub racla în care se află moaștele sfântului, cu care ocazie spun și o rugăciune de ajutor. Cu ani în urmă am avut mari încercări cu sănătatea. L-am rugat pe sfântul să mă ajute și în scurt timp m-am vindecat. Profit de această ocazie să-i aduc adâncile mele mulțumiri. Deasemenea, legenda mai spune că la o altă invazie turcească în Țara Românească, aceștia au vrut să fure racla cu moaștele sfântului. Sfântul s-a lăsat "greu" și racla nu a putut fi urnită din loc. De regulă, în astfel de ocazii, călugării adăposteau moaștele precum și celelalte odoare de cult bisericesc într-o peșteră aflată în munte, în spatele mânăstirii, la cca 2 km de aceasta. Accesul la peșteră se face pe o cărare abruptă și îngustă, dificilă pt persoanele mai în vârstă sau cu deficiențe locomotorii. De asemenea, că să ajungi în caverna principală a peșterii, trebuie să treci printr-un tunel f îngust, dificil de depășit de către persoanele mai corpolente. Oricum trecerea prin acest tunel se face numai mergând pe coate și genuchi. Peșteră merită efortul, aici găsindu-se și o mică bisericuță construită cu căteva secole în urmă. Tot aici se găsește și o colonie de lilieci. La intrarea în mânăstire, dacă urmezi drumul din dreapta, ajungi la o carieră de piatră (după cca 5 km), iar apoi, după alți cca 5 km (dar drumul este asfaltat), ajungi la mânăstirea Arnota, care, împreună cu ansamblul de locuințe monahale și pentru pelerini este superb de vizitat. La mânăstirea Arnota există și o "belvedere" de unde se poate vedea mânăstirea Bistrița în vale. Loc ideal pentru fotografii apus de soare sau...