Monastery Poiana Marului — Attraction in Bisoca

Mănăstirea POIANA MĂRULUI este localizată în SubCarpații Buzăului, în istoricul Ţinut al Râmnicului, la poalele muntelui Ulmușoru (943 m) într-o pădure de foioase și conifere, pe drumul de legătură (DJ204C, neasfaltat!) dintre satele Bisoca (BZ) și Jitia (VN). A fost ctitorită în anul 1730 pe cheltuiala domnului Constantin Mavrocordat. Biserica de lemn originală a ars în 1771. Actuala biserică, tot din lemn, a fost construită în perioada 1810-1812. În 1935 se construiește la intrare o clopotniță din lemn prin care se face actualmente intrarea în mănăstire. Biserica mare este construită în formă de cruce, din bârne de stejar îmbinate cu scândură. Pictura bisericii mari este executată în ulei direct pe lemn - în stil neobizantin influențat de cel rusesc. Ca impresie personală - caracterul arhaic al picturilor, deși sunt afectate serios de trecerea anilor (atât la interior dar mai ales la exterior), îți creează un sentiment unic de transcendere spirituală peste veacuri, un sentiment de eternalitate sufletească... Aici a fost surghiunit în 1840 poetul Cezar Bolliac și tot aici poposea deseori poetul Alexandru Vlahuță care descrie în “România pitorească” frumusețea acestor locuri, precum și prietenul acestuia Barbu Ștefănescu Delavrancea. Mănăstirea este păstorită de o obște mică formată din 5 măicuțe, iar stareț este părintele Dionisie, fost campion național de baschet cu echipa U. Cluj în 1990 (a fost coleg de echipă cu Ghiță Mureșan!). Legenda: Înainte de a fi schit, în acest loc era o pădure întinsă departe de orice așezare, acolo avându-și stâna niște ciobani. Aceștia își ridicaseră o colibă și un staul lângă un măr mare, pe locul unde se va înălța mai târziu mănăstirea. În fiecare seară, ciobanii vedeau o lumină ca un felinar în scorbura mărului dar nici unul dintre ei nu avea curajul să vadă ce este, mai ales că ziua nu se mai vedea nimic. Într-una din serile de vară, pe când ciobanii priveau lumina ce le apărea din măr, au primit oaspeți trei călugări pelerini doritori de liniște și sihăstrie, care căutau un loc prielnic zidirii unei mănăstiri. Aflând și văzând acea lumină, călugării s-au minunat și unul dintre ei, urcându-se în măr, a coborât de acolo cu o iconiță ce o înfățișa pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe. Un aspect mai puțin știut despre aceste locuri este faptul că Regele Carol I al României a vrut să-și construiască reședința personală (cea care mai târziu avea să poarte denumirea de “Castelul Peleș”) în județul Vrancea. După câteva vizite efectuate în Vrancea între 1866 si 1869, Carol I a ales localitatea Jitia, mai exact împrejurimile Mănăstirii Poiana Mărului, pentru a construi viitorul castel. Totuși: Râul Râmnicu Sărat (unde trebuiau construite 12 poduri care ar fi condus la cheltuieli mult mai mari decât construirea castelului în sine) și drumurile proaste din zonă (nici acum, după mai bine de 150 de ani, lucrurile nu sunt cu mult mai bune!) au fost piedicile principale care l-au făcut pe rege să-și construiască “Peleșul” NU la Poiana Mărului de pe Valea Râmnicului ci la Sinaia pe Valea Prahovei (de fapt, când a început construcția castelului în 1874, localitatea se chema Podul Neagului – regele schimbând denumirea...

Draga mea și eu sunt total dezamăgită că nu ai avut nici un folos sufletesc în drumul tau. Am să las câteva rânduri dintr-un articol de acum 20 de ani ( așa am descoperit mănăstirea) " La mănăstirea Poiana Mărului nu se ajunge ușor. Drumuri de țară transformate adesea în drumuri forestiere par mai degrabă să ascundă locul decât să-l dezvăluie. E o probă a stăruinței și a răbdării. Nu oricui ii este dat să ajungă. Este chiar porunca și legământul cuviosului Vasile poate cel mai mare isihast din ortodoxia română. In sihăstria lui nu se intră decât într-un fel anume: cu credință și cu sfială. Din înaltul cerului Marele Vasile își apără in felul său ograda și locul de închinăciune. Nici un pas în plus nu e posibil fără încuviințarea lui." Cunosc locul acela plin de har și fără nici o urmă de răutate as spune că ai fost împiedicată să ajungi acolo din motive numai de Sfânt știute. Însuși părintele stareț a spus "La Mănăstirea Sf Vasile se vine curat" și a certat un credincios că a blestemat și a înjurat când a plecat de acasă spre mănăstire. Pregătiți-va duhovnicește cu un pic de post, spovedanie... înainte de a merge acolo. Și lăsați un pic deoparte modernismul ăsta ( mașina, asfaltul, telefonul etc) in locuri in care nu ne e de folos. Fără a căuta vinovați și înarmați cu credință în Dumnezeu faceți drumul pe jos până la mănăstire. Puteți folosi timpul pt a va cerceta sau a face rugăciunea inimii și Sf Vasile va avea grijă să vă ducă pașii unde trebuie și să nu vă pierdeți....

Nu am cuvinte să descriu ce mi sa întâmplat, dar totuși încerc, am ajuns la mănăstire cu dureri mari de mijloc și toată slujba am stat doar sprijinit de pereți, nu puteam să-mi găsesc locul de durere, la finalul slujbei părintele care slujește acolo ne-a făcut o moliftă, durerile erau insuportabile până când părintele ne-a stropit cu aghiazma din busuioc, atunci am simțit o căldură mare în oasele mele, în corp, chiar nu știu cum să explic, dar cert este că la ridicarea în picioare nu am mai simțit nici o durere, absolut nimic și sunt două săptămâni de atunci și nu mă mai doare. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a călăuzit pașii până la această mănăstire și mă rog 🙏 pentru sănătatea celor ce slujesc acolo și a tuturor creștinilor de pretutindeni. Dumnezeu să ne aivă...