Dălhăuți Monastery — Attraction in Cârligele

Despre intemeierea Manastirii Dalhauti si despre ctitorii ei cei dintai nu s-au pastrat documente, singurele informatii bazandu-se, de cele mai multe ori, pe traditie. Aceasta manastire nu face parte din categoria asezamintelor monahale intemeiate de domnitori sau de mari dregatori, precum Manastirea Putna a Sfantului Stefan cel Mare (1457-1504), Manastirea Cozia a lui Mircea cel Batran (1386-1418), Manastirea Tismana si Manastirea Vodita ale Sfantului Cuvios Nicodim (1406) si altele, insa, chiar daca numele ctitorului a ramas necunoscut, facand anumite conexiuni, se poate deduce ca vechimea acestei smerite asezari calugaresti poate egala pe cea a manastirilor ctitorite de voievozii mai sus pomeniti. Manastirea Dalhauti este cunoscuta in tara mai ales prin Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si prin faptul ca, aici a vietuit, vreme de 20 de ani, Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului, pomenit in Biserica noastra la 25 aprilie - mare duhovnic si inegalabil indrumator spre rostirea rugaciunii inimii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" In aceasta manastire se gasesc trei biserici - monumente istorice si de arhitectura. Biserica Izvorul Tamaduirii, constructie din zid in forma de nava, cu contraforti, fara turla, este varuita atat in interior peste zugraveala de la inceput, cat si la exterior. Nu are nici o inscriptie din care sa se cunoasca anul si ctitorul. Pe usa este scris, totusi, 1828, acesta fiind, probabil, anul in care sfanta biserica a fost refacuta. In timpul Primului Razboi Mondial (1914-1918), Biserica Izvorul Tamaduirii a fost transformata de ocupantii germani in puscarie pentru prizonierii rusi. Atunci a fost distrusa catapeteasma, care a fost apoi refacuta in anul 1929 de staretul manastirii din acea vreme. A fost restaurata, in intregime, intre anii 1992-1995. Pe acelasi platou, la numai cativa metri de Biserica Izvorul Tamaduirii, se afla Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, care dateaza din anul 1625, potrivit pisaniei. Acest sfant lacas este singurul monument din Muntenia la care se intalneste varianta cu pronaos. Construita din lemn cu o singura turla pe naos, biserica este pictata in interior de mesteri zugravi anonimi, iar catapeteasma sculptata in lemn si poleita cu foita de aur. Pisania acesteia are urmatorul continut: "Aceasta Sfanta si Dumnezeiasca Biserica s-au facut din temelie in zilele Sfintiei Sale parintelui Teoclit, la anul 1810, iar acum in zilele Sfintiei Sale staretul Dionisie s-au mai innoit si s-au mai impodobit cu catapeteasma sapata si poleita, cum si altarul si tinda si slonul s-au zugravit dupa cum se vede, in zilele Mariei Sale Grigore Dimitrie Ghica Voievod si a Preasfintiei Sale Kirio Kir Kesarie Episcopul Buzaului de la 1827, iulie 20." Dincolo de lacul ce se afla, odinioara, in spatele celor doua lacasuri mai sus amintite, spre miazanoapte, intr-o poiana, se gaseste a treia biserica a acestei manastiri, cu hramul Sfintii imparati Constantin si Elena - astazi, ruinata din cauza cutremurelor. Biserica a fost ridicata intre anii 1840-1850, de catre Smaranda Perieteanu si Constantin Angelescu, in timpul arhimandritului Benedict, staret la Manastirea Poiana Marului (judetul Buzau) si care raspundea si de Schitul Dalhauti. Dupa altii, aceasta sfanta biserica ar fi fost construita de staretul Benedict, prin anul 1855. Biserica a fost construita din caramida, cu planul in forma de cruce, cu trei turle amplasate pe pronaos, naos si Sfantul Altar, asezate pe aceeasi linie si avand aceeasi marime. Zidurile erau lipsite de pictura si acoperite cu var. Catapeteasma pictata pe lemn de brad se pastreaza in muzeul manastirii. (Sursa:...

Mănăstirea Dălhăuți, situată în județul Vrancea, este un loc de cult cu o frumusețe aparte, care îmbină în mod armonios tradiția spirituală ortodoxă cu peisajul natural din jur. Este un loc de liniște și reculegere, dar și un punct de atracție culturală și istorică pentru vizitatori.

Unul dintre cele mai importante aspecte care fac Mănăstirea Dălhăuți deosebită este amplasarea sa într-o zonă pitorescă, în mijlocul naturii. Împrejmuită de păduri și câmpuri, mănăstirea oferă vizitatorilor un peisaj liniștit, care invită la meditație și reflecție. Atmosfera de calm și serenitate este cu adevărat specială, iar aerul curat și peisajele deosebite contribuie la senzația de pace interioară.

Mănăstirea Dălhăuți este renumită și pentru arhitectura sa traditională. Biserica mănăstirii, construită în stilul caracteristic bisericilor ortodoxe din zonă, este o adevărată bijuterie a meșteșugului religios, cu detalii fine și un interior impunător. Pictura murală din interiorul bisericii, ce înfățișează scene biblice și sfinți, adaugă un plus de frumusețe spirituală, iar lumina care pătrunde prin feronerie creează o atmosferă de sacralitate.

Un alt aspect remarcabil al Mănăstirii Dălhăuți este tradiția monahală. Viața călugărilor care locuiesc aici, dedicată rugăciunii și muncii, adaugă autenticitate și înțeles spiritual locului. De asemenea, mănăstirea este un loc de pelerinaj pentru mulți credincioși, care vin să se roage și să ceară ajutorul divin.

În concluzie, Mănăstirea Dălhăuți este frumoasă nu doar prin peisajul înconjurător și arhitectura sa, ci și prin atmosfera de liniște și sacralitate care domnește aici. Este un loc perfect pentru reculegere, rugăciune și meditație, dar și pentru a te conecta cu tradițiile și spiritualitatea ortodoxă...

Mănăstirea Dălhăuţi, aflată pe teritoriul comunei Cîrligele, este cunoscută în ţară şi pentru icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care are o istorie interesantă. Se spune că Anufie, stareţul sihăstriei de la Dălhăuţi, a mers în jurul anilor 1450 după icoană la Ierusalim, urmând să o aducă în ţară. Aproape de Constantinopol a fost prins de turci, iar icoana a fost batjocorită şi aşezată într-un grajd de cai.

Legenda spune că peste noapte grajdul s-a transformat într-un adevărat infern, iar Anufie, încercând să le explice turcilor despre icoană, s-a ales cu o condamnare la moarte, iar icoana a fost aruncată în mare. Stareţul a scăpat de moarte graţie unui ienicer, fost rob român, care l-a ajutat pe Anufie să fugă, cu condiţia să nu mai revină pe pămâturile turceşti vreodată.

Mâhnit pentru pierderea icoanei, Anufie s-a întors în ţară, dar într-o zi, aflat la Malul Mării, a zărit o lumină ce se îndrepta spre ţărm. Era chiar icoana făcătoare de minuni, tăiată de iataganele turceşti.

De-a lungul timpului, această Sfântă Icoană a făcut multe minuni. În vreme de calamităţi, respectiv secetă, inundaţii, icoana este purtată în procesiune prin satele dimprejurul mânăstirii şi de fiecare dată a fost de un real ajutor.

Recomand cu încredere acest loc plin de sfințenie, liniște și pace de unde oricine va veni va pleca...