Church of the Holy Paraskeva — Attraction in Desești

Biserica din Desești este una dintre cele mai frumoase și mai armonioase vechi biserici de lemn maramureșene. Biserica este înălțată pe o colină ce domină satul, înlocuind o și mai veche biserică de lemn distrusă în timpul ultimei invazii ale tătarilor din 1717. Nu se știe exact când a fost construită, probabil spre mijlocul secolului 18, prima dată dată certă fiind 1780 când a fost pictată interior. Biserica, închinată Sfintei Paraschiva (ocrotitoarea Moldovei, 14 octombrie) este așezată într-un cimitir în care se găsește un falnic stejar secular, precum și câteva cruci celtice. Biserica a fost excelent renovată în perioada 1996-1998, iar din 1999, împreună cu alte șapte vechi biserici de lemn maramureșene, face parte din patrimoniul mondial cultural UNESCO. Biserica a fost construită de credincioșii greco-catolici, dar după scoaterea în afara legii a acestui cult de către autoritățile comuniste (în 1949), a fost preluată de Biserica Ortodoxă Română. După căderea comunismului (1990) biserica a fost revendicată, fără succes până acum, de greco-catolici care între timp au ridicat o altă frumoasă biserică de lemn. Biserica este construită în stilul clasic maramureșean, din bârne de stejar și compartimentată obișnuit (altar poligonal decroșat, naos și pronaos), deasupra pronaosului înălțându-se turnul-clopotniță prevăzut cu foișor deschis. Marea valoare a bisericii din Desești este pictura interioară realizată în 1780 de doi maeștri ai vremii și anume Alexandru Ponehalschi (icoanele împărătești și timpanul estic al naosului, spre altar) și Radu Munteanu (”restul” bisericii). Programul iconografic respectă în linii mari tradiția acelor vremuri, fiind realizat în stil postbizantin, naiv, rusticizat, dar destul de vesel prin culori. La fel ca și în alte vechi biserici maramureșene și la Desești bolta naosului este pictată cu scene din Vechiul Testament (Cartea Facerii), iar pereții cu scene din Noul Testament (Patimile lui Iisus), contrastul dintre cele două lumi având un discurs...

Desze – Szent Paraszkiva-fatemplom A deszei Szent Paraszkiva-fatemplom rajta van az UNESCO listán, a világörökség része. A XVIII. század végén építették (1770 vagy 1780-ban) a görög katolikus hívek, amelyek most a visszaszerzéséért harcolnak. A görög katolikus vallás betiltásakor került ugyanis az ortodox egyház tulajdonába. A templom alapterülete négyszög, az oltár sokszögű, teteje dupla ereszes, harangtornyán kilátó van, amely fölé magasodik a magas toronysapka. A bejárati ajtófélfa sodronymintával díszítet. Szépen megmaradt a templombelső festése. A szentélyt Bacinschi Andrei festményei díszítik, az előhajót Radu Munteanu festette ki. Az ikonosztáz háromregiszteres Alexandru Ponehalschi készítette 1780-ban. Az oltárajtók csipkézettek, a szív alakú medalionokat szőlőindák öveznek. A templom restaurálása 1996-ban kezdődött. Három évig tartottak a munkálatok. Gerendákat cseréltek ki, felújították a tetőzetet, eredeti formájára hozták a toronysapkát, és Máramarosban először restaurálták a festményeket is. Desze Desze kis erdélyi román falu a Gutin hágó és Máramarossziget között, a Mára folyó völgyében. 1330-ban Deszehaza, 1364-ben Dezefalwa néven említik oklevelek. Magyar névadási szokás szerint személynévi eredetű, első betelepítőjéről egy délszláv Desimir nevű vlach kenézről kaphatta nevét. A Máramarosi részeket őseink nem lakták be, lakatlan gyepű volt a XII.-XIII. századokig. Ezidőtájt érkeztek a harcos kunok és a szláv papok által megszervezett vlach, oláh pásztornépek a Balkánról, magyar királyi engedéllyel. Az említett oklevelek szerint az a Dragos kenéz kapta Nagy Lajos királyunktól, aki később Moldvába küldte Dragost, szervezzen egy hűbéres ütköző államot a Magyar Királyság és a Krími Tatár Kánság között. Dragos a feladatot végre is hajtotta, megalapította a Moldvai...

The Saint Parascheva Church is a UNESCO site. There was a grave digger who let us in. But in case there's nobody to help you with the entry the key to the church is under the rug at the door. The church is small. Don't get scared of two cable-like ropes hanging off the ceiling of the entry hall. They are bell ropes extending into the bell tower. The walls have interesting murals. There is a stairway in the corner of the nave leading to...