Localnicii le cunosc sub numele de Pietrele Ampoiţei. Sunt 3 masive de calcar, din care cel mai mare are cam 25 m înălţime şi 200 metri în circumferinţă, ce se înalţă pe coasta dealului din stânga Ampoiţei. Evident, spre vale panta lor este mai mare, mai verticală. O analiză atentă arată că nu e vorba de calcare masive, ci de un amestec de fragmente de calcar de vârste diferite şi care s-au cimentat în timp (tehnic roca se numeşte brecie şi este formată din calcare tithonice - jurasicul superior, 152 - 145 milioane de ani vechime - şi calcare urgoniene - cretacicul timpuriu, apţian şi barremian, 130 - 113 milioane ani -). Fosilele de orbitoline (un protozor ce-şi făcea o cochile de calcar de cca 1mm diametru) arată că brecia s-a format în perioada apţiană (acum 125 - 113 milioane de ani). Stratul de la baza stâncii mari (şi probabil şi de la celelalte, dar sunt acoperite cu sol) conţine şi roci mult mai vechi, încă o dovadă a cimentării ulterioare. Până nu demult existau mai multe astfel de iviri calcaroase în zona munţilor Apuseni, dar multe dintre ele au fost exploatate complet ca piatră de construcţie sau pentru producerea varului. De aceea au fost puse sub protecţie şi pentru valoarea lor...
Read moreDeasupra gospodăriilor liniștite, se înalță semeț Calcarele de la Ampoița — stânci albe, fantastice, ca niște cetăți pietrificate dintr-o legendă veche. Drumul se strecoară printre coline verzi și pajiști înflorite, urcând spre inima munților, unde piatra prinde formă și viață. Pe măsură ce pașii urcă poteca, natura devine tot mai sălbatică și mai tăcută. Pădurile de fag și stejar se lasă în urmă, iar în față se deschide un tărâm stâncos, cioplit de vânturi și ploi de mii de ani. Fiecare creastă pare un turn de veghe, fiecare fisură — o poartă spre trecut. În liniștea adâncă, doar sunetul bocancilor pe piatră și cântecul păsărilor străbat aerul curat...
Read moreBeaufitul place for sport climbing even though the access is a bit confusing (over the private property (pasture) with not very friendly...
Read more