Complexul baroc de la Şumuleu, aflat în nord-estul oraşului Miercurea-Ciuc, la poalele dealului Şumuleul Mic, este una din cele mai importante complexe de monumente istorice din Transilvania. Am vizitat doar Biserica Sfânta Maria. Prima biserică în stil gotic, construită de franciscanii observanţi a fost renovată în 1442-48, din donaţia lui Iancu de Hunedoara făcută pentru comemorarea victoriei asupra turcilor în bătălia de la Sântimbru de Mureş din 1442. Biserica a fost lărgită în mai multe rânduri, cele mai importante fiind cele din 1530 şi 1649. Trupele lui Székely Mózes, paşa Ali şi Thököli au făcut pagube importante în campaniile lor militare în Secuime. Pe la începutul anilor 1800 biserica s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru masa mare de pelerini care vizitau Şumuleul.Biserica veche a fost demolată în 1802, în locul căreia a fost construită biserica actuală. Din biserica veche au rămas numai fragmente minore, zidite în pereţii bisericii actuale. Podoaba bisericii actuale este Statuia Maicii Domnului făcătoare de minuni aşezată pe altarul principal al bisericii. Sculptura din tei reprezintă Maica Domnului având în braţe pe micuţul Isus aşa cum este descrisă în Cartea Apocalipsei - "Femeia Îmbrăcată în Soare". Sculptura care se datează probabil din secolul al XVI-lea sculptată dintr-un trunchi de tei, vopsită, aurită, este cea mai mare sculptură votivă cunoscută în lume, având înălţimea totală de 227 cm. A fost sculptat foarte probabil intre anii 1515 şi 1520, de către un autor local necunoscut, dar istoricii de artă converg spre un discipol neidentificat al sculptorului Veit Stoss. Potrivit legendei, în preajma unui pericol care ameninţă Secuimea, faţa statuii se schimbă, rana de pe obraz, pricinuită de sabia unui tătar, sângerează. De-a lungul secolelor s-au consemnat numeroase astfel de evenimente, precum şi unele minuni legate de statuie.A fost aşezat pe altarul principal cândva în 1664-65 de către Domokos Kázmér, guardianul mănăstirii. De-a lungul secolelor s-au împlinit foarte multe din rugăciunile spuse în faţa statuii Sfintei Fecioare. De statuie se leagă mai multe minuni. Nu o dată a strălucit atât de puternic, încât a luminat întreaga biserică. De multe ori, înaintea unor mari catastrofe şi primejdii, faţa statuii s-a arătat mâhnită. În timpul invaziei turco-tătare din 1661, când biserica a fost incendiată, statuia a rămas nevătămată. Conform tradiţiei, unul din conducătorii tătari, văzând că statuia este un obiect preţios, a vrut s-o ia ca pradă de război. Statuia s-a îngreunat atât de tare, încât carul tras de opt perechi de boi nu a reuşit să o transporte. Atunci conducătorul tătar a lovit-o cu sabia, însă mâna i-a căzut paralizată. Urmele loviturilor se văd şi astăzi pe faţa şi gâtul statuii. În semn de recunoştinţă pentru împlinirea rugăciunii, credincioşii au donat Maicii Domnului obiecte votive din metal, de diferite mărimi, reprezentând inimă, picior, mână, cărucior etc. Cele din aur şi argint au fost vândute la începutul secolului al XIX-lea, suma obţinută fiind folosită la construirea bisericii. Cea mai mare parte a obiectelor votive este din secolul al XVIII-lea şi sunt aşezate pe cele două panouri, de o parte şi de alta a statuii Sfintei Fecioare. Plăcile votive realizate din marmură şi donate bisericii începând cu anii 1940 dovedesc că Sfânta Fecioară îndeplineşte şi astăzi multe din rugăciunile...
Read moreBeautiful architecture of the place and an important site of pilgrimage for Roman Catholics in Central and Eastern Europe. What makes it all the more interesting for Romanians of all religions is that Pope Francis has recently managed to amass 1 million people in Miercurea Ciuc when visiting this Franciscan cathedral. The Pope placed a rose made of golden on the left side of the holy statue of Virgin Mary which is considered to hold miraculous healing powers. What Romanians visiting the Cathedral very much appreciate about it is that there is a prayer in Romanian which Romanians cam say when standing in front of the statue. Covid-19 rules were put in place and respected by all worshipers. There is enough parking on the opposite side of the street for at...
Read moreA hely, ahol az Úr egyszülött fiának, Jézus Krisztus édesanyjának, Szent Szűz Máriának kegyét és Szeretetét bírhatja az oltalomra vágyó.
Verset is írtam e csodálatos zarándokhelyről. Íme:
Lépteim olyanok, akár a lépesméz, lábaim földhözragadtak s az egész inkább olyan, mint egy vérszegény vánszorgás, Nehezen megy nekem a zarándoklás.
Előre vakmerő! Hittől gazdagabbnak lenni jöttél Csíkszeredába, nem pedig pihenni. Álmos az éjfél, a sötétség is ásít, félálomban dünnyög az útelágazásig.
Menni vagy nem menni: ez itt a lépés, fejbúbvakarás, na meg egy kis tépelődés, egyik irányba végül csak elindulok, de előtte árgus szemekkel a térképre kukkolok.
Néha megállok, csak egy lélegzetnyire, s ilyenkor import történik a pejslibe. Azalatt a szemem sem igen tétlenkedik, az éjszaka cselszövésein élvezkedik.
Már közel a cél... négy silány kilométer, plusz-mínusz "árnyékban" pár centiméter. A fohász is segít, eleven elmémből futja, hogy bírom-e kondival, csak Isten tudja.
Végre kirakatok mellett vezet útam, Ínycsiklandó tartalmukat kapkodják vagy húszan. A kürtőskalács az akciósztár benne, hm, egy-két új térdkalács nekem is jó lenne.
Rendíthetetlen ólomkatonából csigára váltok, Megreguláznak a könyörtelen kék kabátok. Javaslatukra, hogy tágasabb a járda, lebattyogok az úttestről keményen zihálva.
Már csak kópé árnya vagyok önmagamnak, A házak és kerítések is nekem falaznak. Még egy pár lépés s elérek Mekkába, kis híján beleverem a fejem egy zebrába.
Lábaim füstjeleket küldözgetnek agyamba s mikor a hetedhét világot venném a nyakamba, hófehér épület materializálódik előttem az égen, nem tudom eldönteni, nem delírium ez éppen?
Nyakam nyikorogva megtelepszik kobakomon, Nem látom, csupán érzem barátom kezét a sajátomon. Lelkem békére lel, igazából ez egyszer mosolyogva üdvözöl a...
Read more