Manastirea Robaia, aflata in comuna Musatesti din judetul Arges, la o distanta de 25 de kilometri nord-est de Curtea de Arges, este o vatra de sihastrie atestata documentar inca din secolul al XIV-lea. Numele de Robaia provine de la un atac al turcilor care au intrat in aceasta biserica si au luat oamenii robi in noaptea de inviere.Din documentele vremii aflam urmatoarele informatii despre acest locas de cult: prima biserica din lemn este atribuita banului Armega iar biserica din piatra construita de Sava Sifarul in anul 1644 va fi restaurata de Episcopul Iosif I al Argesului.Pustiita de vreme, aceasta va fi refacuta intre anii 1843-1868 de catre Teodosie, Visarion si Naum monahul. Au mai avut loc cateva renovari si refacere a picturii, care ramane una dintre cele mai frumoase picturi din Muntenia. Biserica va fi repictata in anii 1848, 1901 si 1951. Cum am amintit sumar, pe locul unei biserici de lemn ctitorite de catre banul Armega, in secolul al XVI-lea, s-a inaltat, prin osardia unui Sava din Furculesti si a sotiei sale, Livera, inainte de anul 1644, o biserica de zid, in jurul careia s-a injghebat asezamantul monahal de la Robaia.Biserica Sfantul mare mucenic Gheorghe a asezamantului, a dainuit peste veacuri, prin grija episcopului carturar al Iosif I al Argesului cat si a staretilor obstii si a arhiereului Nichita Duma, care au consolidat-o, i-au adaugat pridvorul in anul 1857 si au inzestrat-o cu: chilii, clopotnita - in 1857 - si staretie - in 1935.Manastirea a mai servit si drept chinovie pentru ultimii ani de viata ai pictorului Parvu Mutu, impatimitul de frumos vesnicit in scenele pictate prin atatea lacasuri de adanca simtire romaneasca. Trecand la monahism - sub numele Pafnutie - s-a stins in anul 1735, cu vrerea sa cea din urma de a fi inhumat in vatra de nemurire a Robaii.Manastirea Robaia a devenit astfel un centru de iradiere culturala, prin copistii de manuscrise: Partenie ieromonahul - Mantuirea pacatosilor, si Dorotheu ieroschimonah - Scara Sfantului...
Read moreO locație sfanta
Mănăstirea Robaia se află la 5 km distanţă de satul Mușătești, şi este construită într-un cadru natural deosebit. Începuturile aşezării călugăreşti la Robaia sunt străvechi, prelungindu-se în timp către anul 1359, când la Curtea de Argeş s-a "aşezat" Mitropolia Ţării Româneşti. Documentele spun că proprietatea pe care era construită mănăstirea Robaia era a lui Pârvu Logofătul, ginerele voievodului Alexandru al -II-lea. Urmaşii acestuia închină mănăstirea, în 1671 ca metoc al mănăstirii Argeşului, şi rămâne în continuare metoc al Episcopiei de Argeş.
Biserica poartă hramul Sf Mare Mucenic Gheorghe şi este compusă din pronaos, naos şi altar. Ulterior, în cadrul unei restaurări, i se adaugă pridvorul pe stâlpi de lemn cu ferestre. Pictura din altar şi naos este refăcută în 1848, iar cea din pronaos în 1901 şi 1914. Clopotniţa actuală este construită în 1848 din bolovani şi cărămidă, înlocuind o clopotniţă mică din lemn.
În incinta mănăstirii au trăit mai mulţi călugări luminaţi şi bogaţi sufleteşte: Sofronie de la Cioara şi Pârvu Mutu zugravul, pictor bisericesc şi portretist, care şi-a petrecut aici ultimii ani ai vieţii ca monah şi schivnic.
În anul 1954, mănăstirea cunoscută ca obşte de călugări este transformată în mănăstire de maici.
În ultimii ani a fost refăcută şi calea de acces din satul Mușătești spre mănăstire şi reamenajată "Fântâna de leac", a cărei apă se spune că ar avea proprietăţi tămăduitoare.
Lăcaş de cult şi reculegere, Mănăstirea Robaia atrage permanent turişti dornici să descopere frumuseţile țării, dar şi oameni ce caută un loc...
Read moreO zona uitată de lume si cred ca si de boli. Intreband niste localnici m-au informat cu multă pasiune ,spunând că drumul este asfaltat si aproape. Am mers pe un drum județean aproximativ paralel cu cel spre Curtea de Arges. La un moment dat apare un Indicator cu schitul si mănăstirea la 6 km. Am urmat traseul ce se îngustează la un moment dat, încât cu mare chin si ajutor Dumnezeiesc pot trece două autoturisme. După aproximativ 2 km se deschide o vale pe un drum de tara de o frumusețe rar întâlnită. Mănăstirea se profilează în zare si in final ajung într-o parcare ad-hoc la poarta mănăstirii. Ma deplasez în curtea acesteia si admir clădirile pline cu flori pe prispele caselor. Imaginea este superba iar liniștea chiar obositoare. Se poate lua o gară de aer ozonificat si admira împrejurimile. Nu pierdeți ocazia sa va relaxați si sa va bucurați de o natura superba. Biserica mănăstirii are si un trecut istoric si locul mănăstiresc datează de foarte mult timp. Personalul manastiricesc este amabil si ofera informatii utile...
Read more