Mănăstirea Saon — Attraction in Niculițel

Mănăstirea Saon, situată în apropiere de satul Niculițel, în județul Tulcea, are o istorie bogată și fascinantă, fiind unul dintre importantele așezăminte monahale din nordul Dobrogei. Este cunoscută atât pentru cadrul său natural pitoresc, lângă lacul Saon și în mijlocul unor vii întinse, cât și pentru semnificația sa religioasă, culturală și istorică în zona Deltei Dunării.

Originea și începuturile mănăstirii Mănăstirea Saon a fost fondată în 1846 de călugări veniți de la Mănăstirea Celic-Dere, situată tot în Dobrogea, ca răspuns la dorința acestora de a se retrage într-un loc mai izolat și liniștit. Acești călugări au ales malul lacului Saon, unde au ridicat primele construcții, inițial modeste și în mare parte din lemn.

În timpul stăpânirii otomane, regiunea Dobrogei avea un statut aparte, iar prezența monahilor ortodocși era tolerată de autoritățile otomane, ceea ce a permis dezvoltarea unor așezăminte monahale precum Saon. În plus, Dobrogea avea o populație majoritar creștin-ortodoxă, lucru ce a contribuit la sprijinirea mănăstirii.

Dezvoltarea mănăstirii în perioada interbelică După revenirea Dobrogei la statul român în 1878, Mănăstirea Saon a cunoscut o perioadă de prosperitate și dezvoltare. În perioada interbelică, mănăstirea a fost modernizată și au fost construite mai multe clădiri de zid, inclusiv o biserică impunătoare cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, construită în stil bizantin, cu influențe locale. În această perioadă, mănăstirea a devenit un important centru de spiritualitate ortodoxă și de cultură, primind vizite de la numeroși pelerini din întreaga țară.

Mănăstirea în perioada comunistă În timpul regimului comunist din România, Mănăstirea Saon, ca multe alte așezăminte monahale, a avut de suferit. În anii 1950, regimul a restricționat drastic activitatea religioasă și a expropriat o mare parte din terenurile mănăstirii. Cu toate acestea, Saon a continuat să funcționeze, iar călugării au găsit modalități de a-și continua viața spirituală în ciuda dificultăților impuse de autorități. După 1989, odată cu căderea regimului comunist, mănăstirea a putut să-și reia activitățile într-un cadru mult mai favorabil.

Mănăstirea în prezent După 1989, Mănăstirea Saon a fost restaurată și a devenit un loc de pelerinaj important pentru credincioșii ortodocși. Astăzi, mănăstirea este de maici și continuă să atragă numeroși vizitatori datorită liniștii, frumuseții naturale și spiritualității care o înconjoară. Ansamblul mănăstirii include mai multe clădiri monahale, biserici, ateliere de lucru și o gospodărie agricolă, unde maicile își desfășoară activitățile zilnice.

De asemenea, mănăstirea este cunoscută pentru mozaicurile sale, clopotnița și pentru micuțul muzeu religios, în care sunt expuse icoane vechi și obiecte de cult. Atmosfera liniștită și frumusețea locului continuă să ofere vizitatorilor o experiență de reculegere spirituală într-un cadru...

Hram: „Înălţarea Domnului” Adresa: loc. Niculiţel, jud. Tulcea Stareţă: Stafrovora ADRIANA Merluscă

Înfiinţată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecaţi de la Mănăstirea Celic - Dere care au ridicat din chirpici un Paraclis şi câteva chilii. Din anul 1881, prin strămutarea la Saon a celorlalţi călugări de la Celicul de Jos de către Episcopul Iosif Gheorghian, schitul Saon devine de sine stătător. În acelaşi an, călugării de la Saon au ridicat din chirpici şi lemn o biserică cu hramul "Înălţarea Domnului" şi două corpuri de chilii, din care până azi a rămas cel din dreapta Paraclisului. Pictura murală a Paraclisului a fost realizată de fosta stareţă Maria Odudencu împreună cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executată de C. Kipirlin în 1957. Picturile murale îi redau pe Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Ştefan, Sf. Gheorghe, Sf. Prooroc Daniil, Sf. Trifon, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Zosima, Sf. Varvara, Sf. Paraschiva, Sf. Nicolae. La intrare în Paraclis te întâmpină scena urcării la cer a Sf. Prooroc Ilie şi Sf. Prooroc Ilie hrănit de corb. În timpul stareţului Filimon (1889 - 1905), schitul a fost distrus de un incendiu, doar biserica ramânând neatinsă de flăcări. În anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu trece temporar schitul sub administrarea Mănăstirii Cocoş. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon pune temelia bisericii noi cu hramul "Acoperamântul Maicii Domnului" zidită din cărămidă şi piatră, cu trei turle. În 1916 Saonul redevine de sine stătător, iar în 1930 se transformă în mănăstire de maici. Primul război mondial şi cutremurul din 1940, când turlele s-au prăbuşit, au întrerupt lucrările de construcţie. După anul 1956, în timpul P.S. Episcop Chesarie Păunescu s-au reconstruit turlele şi a fost executată pictura bisericească. În anul 1959 a fost săvârşită slujba de sfinţire, lăcaşul fiind redat cultului. În acelaşi an, mănăstirea este desfiinţată de regimul comunist, bunurile fiind trecute sub administraţia Episcopiei Dunării de Jos Galaţi, pentru că în 1972 să se înfiinţeze ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos Galaţi. Prin grija IPS Lucian Florea, Arhiepiscopul Tomisului, redevine mănăstire de sine stătătoare în anul 1990. Trapeza a fost pictată în anul 1999 de clasa prof. Ion Achitenie (protosinghel Andrei, Septimiu, Constantin, Ioan, Victor şi Dorin) prin grija fam. Gheorghe şi Maria...

Mănăstirea Saon , Tulcea Dobrogea de Nord . Fascinat de aceste locuri pornești într-o nouă incursiune pentru a descoperi o oază de spiritualitate aflată aici în această zonă pitorească ce a apărut în mijlocul naturii sălbatice din apropierea deltei. De pe E 87 Tulcea - Isaceea te abați pe DJ 229D-229E și ajungi pe un ostrov unde într-un decor mirific in apropierea lacului Telincea observi silueta zveltă si albă a noi biserici, Saon. Această loc are in componenta 3 biserici :cea veche de lemn ,paraclisul și mănăstirea nouă ce are o istorie ce se întinde pe o perioadă îndelungată începând de la 1846, de la prima atestare si pină după al doilea război mondial cînd a fost finalizată. Astăzi mănăstirea de maici adăpostește 30 de viețuitoare și doi preoți ce-și ocupă o mare parte din timp cu apicultura , viticultura, confecționarea de veșminte preoțești și acoperăminte destinate sfintelor biserici, totul într-o armonie perfectă. Biserica mare cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului" este inclusă în acest triunghi celebru, mai modestă decit celelalte însă impresionează prin pictura nouă zugrăvită la partea inferioară și cea ce se păstrează încă intactă pe bolta superioară executată de marele duhovnic preotul Sofian Boghiu de la mănăstirea Antim. Frumoasă așezare in care ai să găsești și o microfermă unde surprinzător descoperi că iești privit iscoditor de doi struți imenși, curioși de apariția noastră în acest habitat aflat în acest loc neașteptat .Am fost acolo unde poți și tu să ajungi dacă dorești și...