Cernica Monastery — Attraction in Pantelimon

I recently visited Cernica Monastery on weekend day, and it was my first time there. Being a weekend, the monastery was quite crowded, which added a bustling energy to the otherwise peaceful setting. The day was cloudy and windy, creating a solemn atmosphere. In contrast, the vibrant rose bushes in the courtyard were strikingly beautiful, their vivid colors standing out against the gray skies and lending a sense of hope amidst the gloom. The frescoes on the walls were equally captivating, with their intricate details and rich storytelling.

However, one moment during my visit left me deeply upset. I lit a candle in memory of my grandmother, hoping for a quiet and meaningful moment of reflection. But as I stood there, a staff member—working alone—came to clean and threw my candle away before it had even finished burning. It felt so disrespectful and dismissive, and I was on the verge of tears. What should have been a serene and heartfelt moment turned into a...

Mânăstirea Cernica este un complex monahal monument istoric și mănăstire de călugări cu viață de obște situată în apropiere de București, cam la 12 km, trecând prin comuna Pantelimon și aproape de comuna Cernica, în județul Ilfov. A fost construită începând cu anul 1608 fiind ctitorie domnească, în timpul domniei lui Radu Șerban. Poartă hramul Sfântului Nicolae în biserica mare, a Sfântului Gheorghe la biserica mai nouă și a Sfântului Lazăr la biserica din cimitir. Are moaștele Sfântului Calinic și a Sfântului stareț Gheorghe în biserica mare, la care vin cu bucurie mulți credincioși. Ceea ce este mai puțin cunoscut este istoria scoaterii la închinare a moaștelor Sfântului Calinic și care s-a petrecut în plin comunism. Mormântul în care era Sfântul a început să se zguduie, piatra s-a crăpat, de se temeau toți. Monahul Nicodim Bujoi, care a scris mai târziu acatistul Sfântului, iar astăzi este îngropat în cimitirul mănăstirii, a visat în trei rânduri să anunțe Patriarhia Română de sfințenia Sfântului Calinic pentru a-l scoate la închinare. Patriarhului Justinian de atunci nu i-a venit ușor să îndeplinească acest lucru, datorită atitudinii față de credință a regimului comunist (anii 1960). După al treilea avertisment dat de sfântul, a venit din senin o furtună încât toată tabla de pe acoperișul mănăstiri a fost ridicată, iar doi copaci ce se aflau în fața intrării în biserica mare au fost smulși din pământ. Teama ce s-a strecurat în sufletele celor de atunci a făcut ca voia sfântului Calinic și al lui Dumnezeu sa fie astfel îndeplinită. (Întâmplare minunată povestită de monahi din timpul respectiv). În mănăstirea Cernica a fost călugăr și poetul Tudor Arghezi, iar în cimitirul mănăstirii se află îngropate multe personalități precum pictorul Ion Țuculescu, mitropolitul Nifon, teologul Dumitru Stăniloae, scriitorul Gala Galaction, orientalistul Athanasie Negoiță, sociologul Ernest Bernea,...

Doamne iartă, sunt destul de credincios, dar în afară de frumusețea locului... nimic special. Biserica/mănăstirile ar trebui să fie locuri de închinare, rugăciune, unde să mergi cel puțin îmbrăcat decent, dar în această mănăstire femeile intră în "fundul gol", totul se rezolvă cu bani și șpagă. Dar cel mult m-a deranjat faptul, că într-o zonă în care nu ar fi trebuit să fie permis accesul auto, acesta era permis și nu reprezenta nici un pericol, dar, fetițele mele de 8 ani, care nu se depărtează de noi mai mult de jumătate de metru, le-a fost interzis accesul pe niște amărâte de trotinete, fiindcă reprezintă un pericol 🤦🏻‍♂️. Am fost amenințați că vor chema jandarmeria și vom lua amendă, ceea ce nu s-a părut foarte josnic din partea lor. Ne-am continuat plimbarea în incintă, dar n-am mai intrat să ne rugăm, ci doar ne-am oprit într-un loc liniștit pe iarbă și am căutat să uităm de întâmplare. Cred că a fost pentru ultima dată când am pus piciorul în spațiul privat (sau privatizat) al acestei mănăstiri. Sunteți liberi sa vizitați/experimentați, sper să aveți parte de întâmplări frumoase. P.S. nu este prima dată când am parte de ciudățenii, în trecut un călugăr arătând degetul mijlociu spre noi după ce ne-am întors să plecăm, fiindcă nu i-am dat bani când ne-a cerut. Ar mai fi o întâmplare, dar mă abțin... Un loc unde ar trebui să fie pace, înțelegere, liniște, un loc de pelerinaj, a devenit un târg, unde lanțurile groase la gât au întâietate și banul îți dă...