Mănăstirea Putna — Attraction in Putna

Another beautiful monastery with impressive defensive walls.

There is no entrance fee to visit the monastery. There is a 10 RON entrance fee for the museum.

Museum is boring, small and its exhibits are mostly religious books and clothing. Dont fall into the Stephen the Great hype, you will see apmost nothing related to him.

Giving it 4 stars because the defensive walls and towers are off limits. They should add them to the touristic circuit.

Another thing that made it a bit unpleasant is the sheer amount of weirdos that visit it.

It is somewgat commonplace to see people kissing everything inside the curch. Everything. People or groups of people randomly starting singing religious songs, people forcing themselves through crowds or groups so that they can touch or kiss some religious icons...

Mănăstirea Putna – Locul sacru al ortodoxiei românești

Mănăstirea Putna, ridicată sub domnia lui Ștefan cel Mare, este una dintre cele mai importante și mai venerabile mănăstiri din România. Situată în Bucovina, acest loc sfânt reprezintă nu doar un reper al spiritualității ortodoxe, ci și un simbol al identității și măreției culturale a poporului român.

Ctitoria lui Ștefan cel Mare Construcția mănăstirii a început în 1466 și a fost finalizată în 1469, fiind destinată să servească drept necropolă domnească. Ștefan cel Mare a ales acest loc ca pe o expresie a credinței sale profunde și a dorinței de a lăsa în urmă un testament spiritual și cultural. De altfel, el este înmormântat aici, iar mormântul său, vegheat de o lespede simplă, dar impunătoare, atrage mii de pelerini anual.

Se spune că mănăstirea a fost construită din recunoștință față de Dumnezeu pentru victoriile obținute în bătălii și este un simbol al legăturii dintre domnitor și Divinitate.

Arhitectură și artă Mănăstirea impresionează prin arhitectura sa, îmbinând stilul bizantin cu influențe gotice și elemente de artă moldovenească. Frescele, icoanele și broderiile păstrate sunt mărturii ale talentului meșterilor medievali și ale grijei pentru frumos care caracterizau epoca lui Ștefan cel Mare. De-a lungul timpului, mănăstirea a fost restaurată de mai multe ori, dar și-a păstrat farmecul istoric și autenticitatea.

Loc de pelerinaj și spiritualitate Putna este mai mult decât o mănăstire – este un loc sacru unde credincioșii vin să se roage, să se reculeagă și să se conecteze cu istoria și credința strămoșilor. Aici, spiritualitatea ortodoxă se împletește cu patriotismul, iar imaginea lui Ștefan cel Mare, „atletul lui Hristos”, rămâne prezentă prin tradițiile și rugăciunile care îi poartă numele.

Veșnica veghe a lui Ștefan cel Mare Sub lespedea rece a mormântului său, Ștefan cel Mare veghează în continuare asupra poporului său, simbolizând curajul, credința și dragostea de țară. Mănăstirea Putna rămâne un exemplu al măreției spirituale și culturale a Moldovei medievale și un far al ortodoxiei românești.

Cei care trec pragul Mănăstirii Putna nu vizitează doar un monument istoric, ci intră într-un spațiu sacru al memoriei colective românești, unde istoria, religia și cultura se întâlnesc...

Mănăstirea Putna-este dara taxa de integrare-singura de acest fel!

Istoric

Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”.[2] Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662.[3] Ion Neculce descrie acest eveniment negru din istoria mănăstirii, pricinuit de întunecatul Timuș: „Vasilie-vodă, aproape de mazilie, a greșit lui Dumnedzeu, că i s-au întunecat mintea spre lăcomie, de au stricat mănăstirea Putna, gândind că va găsi bani, și n-au găsit. Și s-au apucat să o facă de nou iarăși precum au fost, și nu i-au agiutat Dumnedzeu să o facă. Că au zidit-o numai din temelie din pământ pănă la ferestri, și i-au luat Dumnedzeu domnia. Că s-au sculat Gheorghie Ștefan logofătul cu oaste asupra lui și l-au scos din domnie. Iar plumbul cu careli au fost acoperită mănăstirea Putna l-au luat cazacii lui Timuș, a ginerelui Vasiliei-vodă, de l-au dus la cetate la Suceava, de au făcut glonțuri de pușcă, să apere cetatea Sucevii despre Gheorghie Ștefan-vodă. Ce știu că au apărat-o bine, că s-au osindit și Timuș pentru prada și jacurile ce au făcut pe la sfintele mănăstiri. Și s-au pus și el capul pe glonțu, precum scrie letopisățul. Și pre urmă au gătit mănăstirea Putna Gheorghie Ștefan-vodă, după ce au luat domnia, de este zidită precum să vede acum” (Ion Neculce, O samă de cuvinte, cap. XXVII). Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

În anul 1871, cu ocazia „sărbătorilor de la Putna” (pe atunci în Ducatul Bucovinei), fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către...