Râşca Monastery — Attraction in Râșca

Mănăstirea Râşca este rezultatul mai multor etape succesive de construcţii. Ea îşi trage originea în Mănăstirea Bogdăneşti, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către domnitorul Bogdan I al Moldovei (1359-1365), ca să slujească ca biserică domnească în vecinătatea târgului Baia atunci întemeiat. Distrusă din temelie şi pustiită de către tătari în 1510 şi 1512 şi apoi în 1538 de către turcii lui Soliman Magnificul, ea nu a mai putut fi reconstruită.

Revenit pe tronul Moldovei în anul 1541, domnitorul Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546) a luat hotărârea, la îndemnul mitropolitului Grigorie Roșca, să construiască în apropiere, pe un deal aflat dincolo de râul Râșca o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești.

Ea a fost împodobită ca pe una din ctitoriile lui Petru Rareș, cu picturi în frescă realizate de grecul Stamatello Kontras din Zante. De asemenea, au fost construite ziduri împrejmuitoare cu creneluri și turn, pentru a sluji la nevoie ca cetate. Sfințirea mănăstirii a avut loc la 9 mai 1542, fiind aduse atunci moaștele Sfântului Nicolae.

Râșca Monastery is the result of several successive stages of construction. It originates from the Bogdănești Monastery, which was built around 1363 by the ruler Bogdan I of Moldavia (1359-1365), to serve as a monastery church in the vicinity of the then founded Baia fair. Destroyed from its foundations and desolated by the Tartars in 1510 and 1512 and then in 1538 by the Turks of Suleiman the Magnificent, it could not be rebuilt.

Returning to the throne of Moldavia in 1541, Petru Rares (1527-1538, 1541-1546) decided, at the urging of Metropolitan Grigorie Rosca, to build another monastery nearby, on a hill across the Râșca River, where he would move the entire Bogdănești congregation.

It was adorned like one of Petru Rares's foundations, with fresco paintings by the Greek Stamatello Kontras of Zante. Also, surrounding walls with battlements and a tower were built to serve as a fortress when needed. The monastery was consecrated on 9 May 1542, when the relics of St Nicholas were...

Manastirea a luat fiinta datorita stramutarii obstii Schitului Sf. Ioan Bogoslovul de la Bogdanesti, in anul 1512, de catre voievodul Bogdan al III-lea (cel Chior) . Pe valea râului cu acelaşi nume, Petru Rareş înălţa la 1542 o biserică de mici dimensiuni ale cărei fresce erau însă bogat aurite; între anii 1611-1617, marele vornic Costea Bacioc adaugă zidirii un impunător exonarthex mărind considerabil capacitatea edificiului. Pictura interioară şi exterioară a fost însă realizată după moartea ctitorului, păstrandu-se în forma originală pe peretele sudic exterior şi parţial în interior. De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin multe momente de cumpănă (jafuri nenumărate, incendiu) fiind în prag de desfiinţare de mai multe ori. Credinţa şi puterea călugarilor însă a dus viaţa monahală mai departe, mănăstirea fiind refăcuta şi extinsă în mai multe rânduri. Mănăstirea este înconjurată de un zid de incintă pătrat, fortificat cu turnuri la colţuri şi prevăzut cu un turn-clopotniţă deasupra porţii de la intrare. Mica biserică iniţiala a fost completata cu un imens pridvor care aproape i-a dublat mărimea. Chiliile au fost construite în doup etape. Mpnpstirea Raşca a funcţionat şi ca loc de detenţie pentru ”cplugprii vagabonzi” şi oamenii politici incomozi, în chilia din turn fiind inchis şase luni, in 1844, marele istoric şi om politic Mihail Kogalniceanu. De-a lungul vremurilor, la Mănăstirea Râşca au sihastrit o seama de mari părinţi ai ortodoxiei româneşti: schimonahii Iov Sihastrul (sec. XV) , Iov Sihastrul (sec. XVI) , Ioan Sihastrul (sec. XVI-XVII, iar în secolul al XVII-lea aici a vieţuit 18 ani şi Sfântul Ioan de la Râşca şi Secu, canonizat de Biserica Ortodoxa Română în anul 2008. Mănăstirea Râşca deţine odoare de preţ dintre care se remarcă o părticică din moaştele Sfantului Nicolae (hramul bisericii) , o părticică din moaştele Sfantului Serafim de Sarov şi o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica...

Mănăstirea Râșca este situată în valea Râului Râșca, în partea de nord a Moldovei. Mănăstirea Râșca a fost ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș, domnitorul Moldovei. Pictura interioară și exterioară a fost însă realizată după moartea ctitorului, păstrându-se în forma originală pe peretele sudic exterior și parțial în interior. De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin multe momente de cumpănă (jafuri nenumărate, incendiu) fiind în prag de desființare de mai multe ori. Credința și puterea călugărilor însă a dus viața monahală mai departe, mănăstirea fiind refăcută și extinsă în mai multe rânduri. Mănăstirea este înconjurată de un zid de incintă pătrat, fortificat cu turnuri la colțuri și prevăzut cu un turn-clopotniță deasupra porții de la intrare. Mica biserică inițială a fost completată cu un imens pridvor care aproape i-a dublat mărimea. Chiliile au fost construite în două etape. Mănăstirea Râșca a funcționat și ca loc de detenție pentru ”călugării vagabonzi” și oamenii politici incomozi, în chilia din turn fiind închis șase luni, în 1844, marele istoric și om politic Mihail Kogălniceanu. De-a lungul vremurilor, la Mănăstirea Râșca au sihăstrit o seamă de mari părinți ai ortodoxiei românești: schimonahii Iov Sihastrul (sec. XV), Iov Sihastrul (sec. XVI), Ioan Sihastrul (sec. XVI-XVII, iar în secolul al XVII-lea aici a viețuit 18 ani și Sfântul Ioan de la Râșca și Secu, canonizat de Biserica Ortodoxă Romană în anul 2008. Mănăstirea Râșca deține odoare de preț dintre care se remarcă o părticică din moaștele Sfântului Nicolae (hramul bisericii),o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica...