Biserica "Sf. Nicolae", din cadrul Mănăstirii Bogdana este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de piatră din Moldova, fiind ctitorită, în anul 1360, de către voievodul Bogdan I, întemeietorul statului feudal moldovean. Din punct de vedere constructiv, biserica a fost restaurată, o singură dată, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor, închis în față, în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. În ceea ce privește realizarea primei picturi interioare, nu există date certe. Există, în schimb, mențiuni documentare, referitoare la unele picturi realizate în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Pictura a fost completată sau refăcută pe vremea lui Ștefan cel Mare, apoi în 1558, în perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu, s-a realizat o restaurare a picturii în tehnica frescă. Ulterior, au mai existat și alte restaurări / refaceri ale picturii interioare, ultima fiind refăcută, în anul 1880, în tempera, de către pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi. În ceea ce privește tabloul votiv (foto atașat), pictat în naos, identitatea personajelor nu este foarte precisă. În mod sigur, voievodul care ține în mână biserica, fără pridvor, nu poate fi Alexandru Lăpușneanu, deoarece el a adăugat pridvorul. Unele opinii acreditează ideea că ar fi Bogdan I. Urmează un copil, apoi un domnitor cu barba scurtă și cu un filacter în mâna stângă, care ar putea fi Alexandru cel Bun, apoi un domnitor fără barbă care ar putea fi Ștefan cel Mare, dovadă că pictura a fost făcută în timpul său. Încă de la început, biserica a fost aleasă, de primii domnitori ai Moldovei (până la Alexandru cel Bun), ca necropolă domnească. Acest fapt ar putea constitui un motiv decisiv în ceea ce privește vizitarea acesteia, ea nefiind pictată și pe exterior, la fel ca celelalte mănăstiri medievale din Bucovina. Astfel, în interiorul bisericii, se găsesc mormintele lui: Bogdan I, ctitorul lăcașului și întemeietorul Moldovei (foto atașat); Petru I, nepotul lui Bogdan I (de la primul său fiu, Ștefan, care nu a domnit); Lațcu Vodă, al doilea fiu a lui Bogdan I (foto atașat); Ștefan Costea, ginerele lui Bogdan I, căsătorit cu Mușata (fata lui Bogdan I). Aici se termină arborele Bogdăneștilor, pe linie paterna, dar se continuă, pe linie maternă, cu arborele Mușatinilor, prin: Petru al II-lea Mușat (cel care a mutat capitala la Suceava), fiul Mușatei și a lui Ștefan Costea; Roman I Autocratul (de numele căruia se leagă orașul Roman), fratele lui Petru Mușat (foto atașat); Ștefan I, fiul cel mare a lui Roman Autocratul. Alexandru cel Bun este un alt fiu a lui Roman Autocratul, doar că acest domnitor este înmormântat la Mănăstirea Bistrița, ctitoria sa. În afara mormintelor domnitorilor mentionati, există și alte morminte, ale rudelor domnitorilor (Alexandrina, fata lui Lațcu Vodă, Bogdan, un alt frate a lui Alexandru cel Bun, Stana, mama lui Ștefăniță Vodă (nepotul lui Ștefan cel Mare), precum și ale unor ierarhi bisericești (din timpul lui Alexandru cel Bun, biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta...
Read moreMănăstirea ortodoxă Bogdana este situată în partea central-sudică a municipiului Rădăuți, vis-a-vis de Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial (inaugurat 1920) și ansamblul statuar ecvestru Bogdan I (inaugurat în 1985). Biserica mănăstirii, datând din 1360 și având hramul Sfântul Nicolae (6 decembrie) a fost ctitorită de voievodul Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului feudal Moldova. Este considerată a fi cea mai veche biserică zidită din Moldova. A avut și rolul de necropolă domnească, aici fiind înmormântați atât ctitorul, cât și urmași la tron și rude ale acestora până în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) când biserica a devenit reședință episcopală. În timpul primei domnii a lui Alexandru Lăpușneanu biserica a fost restaurată, fiindu-i adăugată (1559) un pridvor închis. Ocuparea Bucovinei în perioada 1775-1918 de către Imperiul Habsburgic a avut mari influențe asupra regiunii și a mănăstirii. În anul 1781 s-a construit un turnul-clopotniță, dar în anul următor, Episcopia a fost mutată la Cernăuți și numai după încă un an, în 1783 mănăstirea a fost desființată, fiind transformată în biserică parohială. De asemenea, o parte din chilii au fost demolate, iar altele transformate în grajduri pentru garnizoana austriacă staționată aici. În anul 1876, lângă biserică, a fost construită o casă parohială. Mănăstirea Bogdana a fost reînființată în anul 1992 cu obște de călugări. În anul 1996 s-a înlocuit catapeteasma degradată a bisericii cu una nouă din lemn de stejar. În anul 1998 s-a terminat construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți (racla cu moaștele sfinte se află în biserica veche). Biserica este înaltă, cu acoperișul ascuțit, fără turlă. Pereții au ziduri groase de 1,40m și sunt sprijiniți de 10 contraforturi. Stilul arhitectural al bisericii îmbină elemente romanice, bizantine și gotice. Este formată din pridvor, pronaos, naos și altar. Interiorul pronaosului și naosului este separat în trei nave prin șase stâlpi groși pătratici. Nu se știe când și cine a făcut pictura inițială. Pictura a fost completată sau refăcută în mai multe rânduri. Tabloul votiv din naos nu este atribuit cu certitudine, dar având în vedere că biserica este reprezentată fără pridvor (construit de Alexandru Lăpușneanu) atunci personajul principal ar putea fi chiar ctitorul, Bogdan I, urmat de alți doi domnitori ce ar putea fi Alexandru cel Bun și...
Read moreBiserica Sfântul Nicolae (Bogdana) din oraşul Rădăuţi este cel mai vechi monument de zid păstrat în Bucovina. A fost construită pe locul unui lăcaş din lemn, în jurul anilor 1360, probabil de Bogdan I, primul voievod de sine stătător al statului românesc independent Moldova, şi rămâne ceea ce a fost – mesaj de epocă al ortodoxismului în această parte de ţară. Edificiul are plan basilical (influentă romanico-gotică) , fără turle, unic în arhitectura moldovenească; navele laterale interioare au deasupra tribune false, mai degrabă tainiţe la care se ajunge pe scara în spirală din pronaos. Zidurile sunt întărite la exterior cu contraforţi şi decorate cu o friză de firide în partea superioară. Paul Henry consideră biserica un fel de casă ţărănească la exterior, ceea ce-l încântă. Lăcaşul a constituit model important în orientarea şi dezvoltarea arhitecturii moldoveneşti a secolelor XVI-XVII. Domnitorul Alexandru Lăpuşneanu hotărăşte în 1559 mărirea construcţiei prin adăugarea pridvorului închis şi înlocuirea ancadramentelor din piatră ale ferestrelor. Turnul clopotniţei este datat 1781. Alexandru Lăpuşneanu a dispus refacerea picturii originale (restaurată ulterior, sec. XVIII-XIX) Din fresca epocii Ştefan cel Mare un interes deosebit prezintă compoziţiile altarului (Cina cea de Taină, Împărtăşania apostolilor, Spălarea picioarelor) , în parte asemănătoare celor din altarul Voroneţului. Biserica Bogdana este necropola Muşatinilor, primii voievozi ai Moldovei. Ştefan cel Mare le-a împodobit mormintele cu lespezi executate de meşterul Jan (cca 1480) în tehnica reliefului plat, cioplire în piatră care “…se opune principial sculpturii decorative occidentale” (P. Comarnescu) ; şi motivele ornamentale sunt bizantin-orientale (palmata – frunza de palmier stilizată) , chiar amendate autohton cu frunzele fagului,...
Read more