Muzeul etnografic, înființat încă din 1952, perioadă în care au fost adunate multe și valoroase exponate, trebuie obligatoriu văzut. Este situat în partea centrală a satului, în clădirea Primăriei, la etaj. Faceți în așa fel încât să nu ajungeți aici lunea, zi când muzeul este închis. Veți fi întâmpinați de o doamnă muzeograf care vă va oferi explicațiile necesare cu deosebită amabilitate (în românește și ungurește), iar dacă sunteți în temă și păreți interesați, discuțiile vor continua ..... Biletul costă foarte puțin. Se pot cumpăra aici și diverse produse artizanale sau materiale turistice. Muzeul este valoros pentru-că oferă informații despre o lume dispărută, o lume care nu mai este, un Jurassic Park etnografic. Nu degeaba pe un afiș scrie: ”Obiectele expuse sunt de neînlocuit !!! Te rog să ai grijă de ele .....”. Muzeul are cinci camere. Prima cameră este dedicată prelucrării primare a fierului, elementul în jurul căruia s-a învârtit istoria localității. Ca piese interesante, vedem expuse bucăți de minereu de fier și bucăți din fierul brut obținut după prelucrarea minereului (”turta de fier”). În vitrine sunt expuse diverse unelte și piese originale din fier produse la Rimetea. Alte piese sunt bile de fier pentru zdrobit minereul, nicovale, lagăr pentru ciocanul ”hamorului”, inele groase cu care se încingeau butucii pe care erau bătute bucățile de fier, samar pentru transportul minereului etc. În a doua cameră, pe care aș numi-o ”a meșteșugurilor”, sunt exponate și o machetă care amintesc de prelucrarea fierului, dar și alte îndeletniciri. În primul rând este expusă o machetă care reproduce un atelier de prelucrare a fierului. Se observă acționarea hidraulică a foalelor care suflă aerul în cuptoare, precum și a ciocanelor uriașe care lovesc fierul roșu. Inginerie medievală care uimește prin complexitate și performanță. În vitrine sau ca piese independente sunt diverse scule și obiecte de uz gospodăresc din fier, unele foarte complexe (de exemplu niște încuietori), realizate aici. La partea agricolă vedem, printre altele, un plug de lemn cu brăzdar de fier, pietre de moară. Zona textilă este reprezentată de perii pentru scărmănat lâna, roți de tors etc. Vitrina pielărie-încălțăminte conține mai multe piese, de exemplu cizme vechi și destul de ciudate, calapoade, unelte. Zona casnică este reprezentată prin diverse sobe, cahle, teracote, vase pentru gătitul mâncării. Camera a patra sintetizează un interior tradițional. Sunt expuse piese de mobilier specifice și articole textile unice. Unicitatea provine din faptul că numai aici la Rimetea s-au intrepătruns tradițiile secuiești și germane după un model care nu se regăsește în alte părți. Ornamentele și culorile indică o simbioză a celor două culturi. După cum spunea doamna muzeograf, la Rimetea nu există artă (tradiție) secuiască sau germană pură, ci un mixaj a celor două. Ultima cameră, a cincea, este impresionantă. În ea sunt vitrine cu manechine care redau îmbrăcămintea tradițională a rimetenilor prin exponate originale. Tot ce vedem, nu mai există în viața actuală. O lume dispărută odată cu dispariția fierului. Îmbrăcămintea era foarte diferită în funcție de vârsta locuitorului: copil, adult sau vârstnic. Rimetenii erau oameni (foarte) bogați care și-au permis costumații de lux, dar respectând o tradiție locală. Impresionează costumația de mireasă. Elementul care definește luxul și originalitatea este un anumit tip de broderie realizată după un sistem în prezent abandonat datorită complexității și muncii sisifice care nu poate fi recompensată. Pentru exemplificare, într-o vitrină vedem început o bucată de astfel de broderie realizată cu ajutorul a 40-50 de ciocănele (?), un fel de mosoare cu ață. Sunt multe de povestit despre aceste broderii recunoscute...
Read moreVizita mea la Muzeul Etnografic din Rimetea a fost o incursiune fascinantă în istoria și cultura acestui sat tradițional românesc.
Muzeul a fost plin de obiecte și artefacte care au capturat modul de viață și tradițiile oamenilor din trecut. Am avut ocazia să explorez o varietate de exponate, de la unelte agricole și ustensile casnice până la îmbrăcăminte tradițională și obiecte de uz cotidian. Fiecare exponat avea o poveste de spus și oferea o imagine clară a modului în care oamenii trăiau și interacționau cu mediul lor.
În special, îmbrăcămintea tradițională expusă mi-a captat atenția. Detaliile și ornamentele de pe aceste piese de îmbrăcăminte dezvăluiau o bogată moștenire culturală și o atenție deosebită pentru frumusețea artistică.
Ghidul muzeului a adăugat o dimensiune suplimentară vizitei mele, oferind informații captivante despre fiecare exponat și legătura sa cu istoria satului.
Muzeul Etnografic din Rimetea este cu adevărat un loc de învățare și descoperire, oferindu-ne oportunitatea de a ne conecta cu rădăcinile noastre culturale și de a înțelege mai bine tradițiile și modul de viață al comunității. Recomand cu căldură această destinație pentru cei interesați să exploreze și să învețe despre patrimoniul...
Read moreThe museum is very small and has very little exhibition. In addition, lack of description in Romanian and lack of interest of the lady who was there to explain something... exaggerated price 10 lei per person for really very little information. Not recommended. I don't understand why there everything is in...
Read more