Palatul Memorial Alexandru Ioan Cuza — Attraction in Ruginoasa

Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa are o istorie fascinantă și este legat de momente importante din viața primului domnitor al Principatelor Unite. Povestea palatului de la Ruginoasa este marcată de evenimente semnificative și de decizii luate de Cuza, care au avut un impact atât asupra moșiei, cât și asupra vieții sale personale și politice.

Cumpărarea moșiei Ruginoasa În 1862, Alexandru Ioan Cuza a achiziționat moșia Ruginoasa la licitație de la Banca Moldovei, dorind să transforme locul într-o reședință de vară. După depunerea prețului de 52.011 galbeni, tranzacția a fost oficializată în aprilie 1862. Din acești bani, o mare parte (49.441 galbeni) au fost plătiți Băncii Moldovei, iar restul a fost destinată acoperirii datoriilor anterioare. Această achiziție reprezenta o etapă importantă în viața lui Cuza, oferindu-i o reședință unde să se retragă de la agitația politică.

Renovarea și viața la Ruginoasa Imediat după cumpărarea palatului, Cuza a început renovările. Doamna Elena Cuza, soția sa, a avut un rol esențial în îngrijirea și amenajarea palatului, fiind responsabilă pentru mobilarea interioarelor și amenajarea grădinii. Renovările au inclus lucrări deosebite, cum ar fi construirea unei scări centrale din marmură, tapetarea pereților cu mătase de la Paris și aducerea de mobilier scump din Franța, în valoare de 61.909 franci. De asemenea, a fost construit un parc în jurul palatului, amenajat cu ajutorul grădinarilor germani.

Palatul a fost inaugurat oficial în aprilie 1864, cu prilejul sărbătorilor de Paști, iar Cuza a revenit la Ruginoasa în septembrie 1864, când a semnat una dintre cele mai importante reforme ale domniei sale, Legea rurală. Această lege a împroprietărit aproximativ 400.000 de familii de țărani cu loturi de pământ și a dat posibilitatea altor 60.000 de săteni să primească terenuri pentru case și grădini.

Exilul și moartea În 1866, Cuza a fost forțat să abdice și să părăsească tronul, intrând în exil. Chiar și în perioada exilului, a continuat să se îngrijească de moșia Ruginoasa, pe care a arendat-o pentru a obține bani necesari întreținerii sale. De asemenea, a refuzat să preia un împrumut de 500.000 de franci oferit de noile autorități.

Domnitorul a murit în 1873, la Heidelberg (Germania), iar conform ultimei sale dorințe, rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa și înmormântate într-un cavou lângă biserică în mai 1873. De-a lungul decadelor, osemintele sale au fost mutate de mai multe ori: în 1907 au fost plasate într-o cripto în biserică, iar în 1944 și 1946 au fost transportate în alte locații, inclusiv la Mănăstirea Curtea de Argeș și la Biserica Trei Ierarhi din Iași.

Familia și moștenirea După moartea lui Cuza, soția sa, Elena Cuza, s-a mutat la Paris împreună cu cei doi fii, Alexandru și Dimitrie Cuza, pentru a le oferi o educație aleasă. Viața copiilor a fost marcată de tragedii: Dimitrie Cuza s-a sinucis în 1888, iar Alexandru Cuza a murit în 1890, în urma unei boli grave.

Elena Cuza s-a întors la Ruginoasa după moartea fiilor săi, iar moșia și palatul au rămas legate de amintirea domnitorului. Astăzi, Muzeul Memorial Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa păstrează istoria și moștenirea acestuia, fiind un loc important pentru înțelegerea contribuțiilor sale la formarea statului român modern și a perioadei...

Palatul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa este un palat construit în stil neogotic în anul 1804, care a aparținut inițial familiei Sturdza. Actualmente este muzeu memorial dedicat Domnului Unirii. Construit în stilul neogotic, inspirat de romantismul german, Palatul de la Ruginoasa este asemănător cu Palatul Sturdza de la Miclăușeni. Palatul este o clădire de formă pătrată cu un etaj, având cele patru fațade aproape simetrice, cu peroane largi și drepte și balcoane pe toate laturile sprijinite pe lespezi de piatră. Odinioară el avea și patru turnulețe, care nu s-au mai păstrat în zilele noastre. Scara centrală este construită în prezent din lemn. În primul deceniu al secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1804, marele vistiernic Săndulache Sturdza l-a angajat pe arhitectul vienez Johann Freiwald pentru a reconstrui vechea casă boierească de pe moșia Ruginoasa. Palat DomnescModificare

În anul 1862, domnitorul Alexandru Ioan Cuza al Principatelor Unite a cumpărat la licitație moșia Ruginoasa de la Banca Moldovei, dorind să-l transforme în reședință de vară. El a depus la 13/25 ianuarie 1862 prețul de 52.011 galbeni, după cum confirmă Curtea de Întărituri, iar apoi actele de proprietate s-au încheiat la 16/28 aprilie 1862. Din suma depusă de domnitor, 49.441 galbeni și 28 lei au revenit Băncii Moldovei, care a fost autorizată de Banca din Brunsvig să încaseze sumele acordate ca împrumut de fosta Bancă Națională a Moldovei.

Prima grijă a domnitorului a fost să renoveze integral palatul. Deși domnitorul a petrecut puțin timp la palat, aici a locuit soția sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909), care s-a ocupat de mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de acareturi. Ea a angajat meșteri pentru repararea clădirii și grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul castelului.

Fostul domnitor a murit la 3/15 mai 1873 în orașul Heidelberg (Germania), iar rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, potrivit ultimei sale dorințe, fiind înmormântate la 17/29 mai 1873 într-un cavou amenajat lângă biserică. Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori: în anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint așezată într-un sicriu de stejar; în primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa și duse la Mănăstirea Curtea de Argeș; apoi, în anul 1946, au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde s-a amenajat o...

Palatul de la Ruginoasa este palatul iubirilor nebune si ascunse ale domnitorului Al.I.Cuza si nefericirii sotiei sale, Doamna Elena. Construit in anul 1804 in stil neogotic propriu arhitecturii civile din Moldova acelor vremuri, a aparținut inițial familiei Sturdza. In jurul palatului, familia Sturdza și-a creat un parc cu alei străjuite de statui, bănci ascunse in labirinturi de verdeață si chiar un iaz înconjurat de salcii, iar in spatele palatului, in anul 1811, pe locul vechii biserici din lemn, o biserica noua de conac. Acest ansamblu l-a fermecat până si pe Walter Scott care il descrie atât de frumos: "mărirea feodalității, gospodăria Poloniei si eleganta Frantei In anul 1862, domnitorul Al. I. Cuza al Principatelor Unite a cumpărat palatul de la Banca Moldaviei, scos la licitație pentru neplata ratelor împrumutului făcut de ultimul moștenitor Sturdza. Domnitorul a stat destul de puțin aici, in schimb Doamna Elena s-a ocupat îndeaproape de palat, reparandu-l si refăcând parcul. Scara centrala a fost construita din marmura, pereții tapetați cu mătase franțuzească, au fost construite seminee si s-au adus policandre scumpe, iar mobilierul comandat la Paris. Castelul a fost grav avariat in timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămânând doar câteva ziduri de incinta si bucăți ruinate de pereți. A fost reconstruit in perioadă 1968-1978, reușind integrarea in ansamblul muzeistic a doar 13 ha din cele 27. După 1945, conacul a fost trecut in proprietatea CFR, servind ca sanatoriu de tuberculoși, sediu de primărie, CAP sau biblioteca. In 1979 s-a încercat amenajarea unui muzeu de istorie, dar de abia in 1982 s-a inaugurat oficial " Muzeul Memorial Al.I.Cuza cu secții de istorie si etnografie. Muzeul cuprinde următoarele încăperi reconstituite: biblioteca cu cărți aduse de la Paris, cabinetul de lucru al domnitorului, o sufragerie in stil gotic, o camera de oaspeți cu piese stil Ludovic al XV-lea, salonul Elenei Cuza cu mobila stil Louis Philippe, camera copiilor, dormitorul Elenei Cuza cu mobilier stil Renaștere si dormitorul domnitorului. Muzeul se poate vizita de miercuri pana duminică de la 10.00 la 18.00, iar pentru nunti, ocazii festive si petreceri se...