Zamca Monastery — Attraction in Suceava

Situata in extremitatea vestica a orasului, este o ctitorie a armenilor refugiati in Moldova inca din a doua jumatate a secolului XVI. Conform cercetarilor efectuate pana in prezent , se pare ca manastirea s-a constituit la inceputul secolului XVII (1606 - 1608) , ctitorul ei fiind, probabil Agopsa, fiul lui Amira. Este probabil ca biserica sa fie anterioara constructiei manastirii. Ea are , in general, aspectul bisericilor moldovenesti, cu compartimentarea obisnuita, (altar, naos, pronaos) si turla pe naos, sustinuta de o bolta tipic moldoveneasca cu doua randuri de arce, dar prezinta si caracteristici ce raspund cerintelor oficierii cultului armean : trei altare (altarul principal este flancat de alte doua mai mici) , intrare separata direct in naos, pe latura nordica. Planul bisericii este dreptunghiular, cu absida altarului semicirculara. In interiorul bisericii, in naos, s-au descoperit cateva fragmente de pictura caracteristica secolului XVI si inceputul secolului XVII din Moldova. Aspectul exterior al bisericii este simplu si sobru. Biserica centrala este inconjurata de un zid de incinta cu o poarta de intrare monumentala, boltita , pe latura de vest. Partea de vest este ornamentata cu boltari sculptati in basorelief cu motive florale. In corpul de vest, ornamentat la exterior cu caramida smaltuita - verde peruzea, maron si brau in torsada, se afla trapeza si paraclisul. Un turn cu doua nivele se afla la insertia laturii de est cu cea de nord, aici oservandu-se urme de la un balcon cu sculpturi asemanatoare cu cele de pe poarta de vest. Trupele polone , conduse de Ioan Sobieski, care au patruns in Moldova in timpul campaniei antiturcesti din anii 1690 - 1691, au ocupat Suceava, stabilindu-si cantonamentul la Zamca. Faptul este de altfel atestatsi de unele grafite cu aceasta data de pe peretii paraclisului din cladirea vestica. Cu acest prilej a fost ridicat valul de pamant ce incojoara manastirea pe laturile de nord, est si sud, fiind insotit de sant in fata si bastioane la colturi. Tot de atunci, probabil, manastirea a fost denumita , de catre localnici, prin termenul polon corespunzator "cetatuiei" adica Zamca. Cu acest prilej, monumentul , desigur, a avut de suferit, deteriorarea lui accentuandu-se in anii urmatori, astfel incat la inceputul secolului al XVIII-lea toate cladirile manastirii au fost...

În Suceava, dintre edificiile de cult armene care amintesc de această etnie deosebit de numeroasă (câteva mii) în perioada medievală, cel mai reprezentativ este Mănăstirea Zamca situată la capătul unui platou înalt din partea nordică a municipiului. Mănăstirea cuprinde trei clădiri principale (biserica centrală având hramul Sfântul Auxentie, clădirea vestică episcopală cu paraclisul Sfânta Maria și turnul-clopotniță estic cu paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul) încadrate într-o incintă apărată de un zid de piatră cu patru laturi. Prin cercetările arheologice efectuate în perioada 1954-1956 s-a stabilit că toate construcțiile mănăstirii datează de la începutul secolului XVII. Deși numărul actual al armenilor din Suceava este infim, statul român a restaurat mănăstirea în anii 1957-1965 și 1994-2003. Biserica Sfântul Auxentie (acesta a trăit în secolul V în zona Constantinopolelui, având harul vindecării și înainte-vederii) a fost resfințită la 14 august 2004. Ea este o construcție simplă (altar, naos și pronaos) și remarcăm, conform tradiției armene, prezența a trei altare, din care cel principal în absida bisericii, și alte două altare mici în nișe laterale. În mijlocul naosului se găsește piatra de mormânt a ctitorului, Agopșa (Iacob) Vartan, pe care este consemnat și anul morții sale, 1602, considerat și anul construcției bisericii. Din pictura originală a bisericii se păstrează doar câteva fragmente pe peretele sudic al naosului. Turnul-clopotniță este prins în zidul sudic, are patru nivele și încadrează un fost gang de acces, ulterior astupat, dar în a cărui cheie de boltă este înscripționat anul construcției, 1606. La primul etaj, la care se ajunge printr-o scară în spirală, reconstruită, se află paraclisul închinat Sfântului Grigorie Luminatorul care a trăit între anii 240-332, a fost încreștinătorul armenilor și primul lor episcop. Gangul boltit de acces în mănăstire se află la baza unei clădiri masive situată pe latura vestică. Clădirea a fost construită în mai multe etape, oricum însă la începutul secolului XVII. De o parte și de alta a intrării boltite se aflau chilii. În partea nordică a clădirii, la primul etaj, este fostul paraclis (din păcate încă nerenovat) închinat Sfintei Maria, după unii și Sfântului Iacob. În partea centrală și sudică, tot nerenovat, sunt foste chilii și anexe ale...

Este de fapt o biserică fortificată. Au fost infirmate părerile conform cărora aici ar fi fost activitate monahală. După ridicarea bisericii la început de veac 17 de către comunitatea armeană a urmat o perioadă cu dese incursiuni ale oștirilor polone . Aceștia au construit fortificațiile din jurul lăcaşului de cult. Este un monument istoric foarte bine conservat şi neavând o destinație propriuzisă nu este accesibil vizitării . Am avut șansa de a găsi poarta descuiată şi am reușit să văd interiorul. Pășind în curte te cuprinde senzația de pustiu, de loc părăsit . Nu întâlnești nici un om care să te întâmpine sau măcar un câine, care să-ți descurajeze înaintarea. Un...