"Turnu de Prahova" Monastery — Attraction in Târgșoru Vechi

Am venit dinspre Ploiești prin Strejnic. Google maps vă indică eronat str. Turnului din șosea, ATENȚIE! Este închisă cu gard și spațiul este acoperit cu vegetație, deoarece aparține unui teren, nici nu se mai vede bine drumul. Am întors și am ajuns la mănăstire pe str. Mănăstirii, asfaltată până la o intersecție marcată de o cruce înaltă, apoi pe drum bătătorit, de pământ. Parcarea este mare, însă nu parcați mașinile pe spațiul acoperit, acolo se parchează mașinile preoților. Intrarea nu se mai face prin față, temporar, deoarece în curte este un șantier în construcție. Am intrat prin lateral stânga, ne-am închinat în biserica principală, de culoare albă, am găsit aghiazmă la intrare. Sticlele sunt gratuite, însă dopul nu este foarte bun, trebuie menținute în poziție verticală până acasă, altminteri se varsă aghiazma și e păcat! Am vizitat Biserica Albă în spate, cu altarul de vară și spațiu expozițional, apoi am trecut pe la Pangar, unde este și magazinul. Au de toate: produse apicole, creme medicinale, alifii, apoi făină albă și integrală, mălai, păsat și tărâțe, paste făinoase - fidea și tăiței din făină integrală, apoi vinuri albe, roze și roșii, de la mănăstirea Jercălăi. Călugării au fost atât de amabili, de cumsecade, ne-au explicat fiecare produs în parte cu multă răbdare. Pe o sticlă de vin alb demidulce, una de roze, o pungă de fidea, o pungă de tăieței, un litru de ulei de primă presă, o pungă de mălai, una de făină albă și una de făină integrală, am dat 112 lei. Totul ECO, BIO, din gospodăria mănăstirii. Ți se dă bon, produsele au cod de bare, totul foarte corect. Deoarece programul nu îmi permite să particip la maslu, am lăsat tot acolo un pomelnic cu o sumă de bani. Am aflat că se citesc astfel: 1 leu/zi. Ne-am bucurat de liniște, de oameni cu suflet, de produse naturale, de locuri pline de istorie, de flori, de copaci, de verdeață. La plecare, am pășit pe aleea pietruită din stânga (cea cu anunțul "interzis accesul auto"), am admirat iazul cu pești și am ajuns până la ruinele îndepărtate ale Bisericii Roșii, construită de Mihnea Turcitul. Se trece pe lângă conacul boieroaicei Moruzi, destul de părăginit, clădire care încă te poate duce cu gândul înapoi în timp la felul în care arăta cândva. Se poate ajunge la conac pe următoarea stradă, în stânga, pe drumul de întoarcere, alături există și un centru medical al mănăstirii. Atenție la cățeluși! Vă recomand din toată inima să ajungeți aici, să participați la slujbe: Maslu - joi seara (nu mai știu sigur ora 17 sau 18, dar există pe net programul)și duminica - la prânz, după Sfânta Liturghie. Merită ajutată această mănăstire încercată recent de un incendiu și care te întâmpină cu atâta...

Un loc divin, care mi-a redat liniștea și pacea sufletească, un loc de vis, de poveste, unde te regăsești în totalitate. Balsam pentru suflet. Magazinul deschis tot timpul, chiar și în timpul slujbei, slujbă unde chiar am simțit divinul, cum nu am simțit niciodată într-un alt lăcaș de cult. În magazinul mânăstirii sunt produse frumoase, produse utile, naturale, totul la prețuri modice, accesibile. Și obiecte religioase, iconițe frumoase, lumânări, mătănii, etc. Faptul că aceste suflete sublime ale călugărilor, preoților din acel lăcaș, casa Domnului, iubesc, ingrijesc, adăpostesc animale, nu poate fi decât DUMNEZEIESC. Felicitări slujitorilor Domnului care respectă viața, divinul, în toate formele lui. Și acei căței, dar toate animalele, sunt creația Domnului. Asta înseamnă Dumnezeu, credință! Tare m-aș bucura sa văd cățeii când am să merg iarăși, curând, vineri 20 decembrie, ori luni sau marți, 23/24 decembrie. Aștept cu nerăbdare. Later edit: Absolut toți preoții sunt deschiși, comunicativi, amabili, prietenoși, am comunicat la magazin, când am dat acatiste, când m-am spovedit, când am vrut să mă împărtășesc. Mai prietenoși, deschiși și amabili decât majoritatea preoților din bisericile-patriarhii, care nu aparțin mănăstirilor, cele de oraș adică. Am fost a doua oară la acest divin lăcaș de cult, de această dată în cursul săptămânii, aceeași impresie de divin, același sentiment unic, de regăsire,...

Un loc linistit. Biserica lui Antonie Vodă a fost refăcută, după proiectul cunoscutului arhitect Călin Hoinărescu. A urmat fresca care a fost restaurată şi completată extrem de frumos de pictorul Romeo Andronic. De curând a fost montată şi catapeteasma, la rândul ei o operă de artă. Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a aprobat funcţionarea mânăstirii în vechea ei vatră şi a avizat proiectul de reconstruire a chiliilor şi stăreţiei.

Aşa cum unii au înţeles de la început, zidurile goale nu aveau nici o perspectivă, iar ceilalţi care se închinau lor uitând de Hristos şi propriul suflet n-au sporit căci zelul lor nu era de la Dumnezeu. Prezenţa mânăstirii a dat viaţă locului şi viaţa merge înainte. Răbdarea şi perseverenţa în ascultare au învins.

Privind spre portretul Voivodului Martir Constantin Brâncoveanu, părintele stareţ ne spunea odinioară: „Pe cel ce primeşte suferinţa pentru Dumnezeu, Dumnezeu niciodată nu-l va părăsi şi îi va dărui lucrul cel mai frumos: Mântuirea”

Silviu – Andrei VLĂDĂREANU (articol preluat din revista...