Rohia Monastery — Attraction in Târgu Lăpuș

This is a old but new Monastery which is situated in the middle of wilderness in a thick forest. It seemed separated from the rest of the world at the first glance but once you manage to enter the complex you discover it's huge expanding buildings. This is a beautiful place to visit and has a lot of things to offer if you visit it. It is very quiet here taking in consideration the fact that they are building a big multipurpose building. If you don't want to be disturbed by lots of people I recommend not to visit in the weekend. I went here in the middle of the week and found a few people here that didn't bothered me so much. This monastery complex has a more modern look and most of the buildings you find here are crafted with modern materials. I prefer more the rustic look of buildings but this seems to work for me. The continuous expansion of this complex gives you the feeling that this place didn't maxed out the number of marvels it has to offer. I recommend visiting this place if you are visiting Maramureș because has a good insight in the local culture and the habits of the...

There’s something about being in a place like this, amidst nature’s beauty, that reels your heart towards the heavens to give thanks for the experience. Suddenly your biggest worries seem so insignificant and trivial while the little blessings you take for granted fill your mind and heart with importance, gratitude, and peace. You can sense the power of this place from within. Not the kind of power you might feel on a rocky shoreline being pounded with waves. No, this is a gentle power of longing. The kind that quietly beckons you to look inwards. To reflect and ponder. The kind that might inspire you to live differently. To go about your life with purpose and passion. To love God, yourself, and others more freely and in a more meaningful way. Yes, this place can do these things if you allow it. He is calling, can...

Pe dealul Viilor... într-o liniște desăvârșită...o priveliște înălțătoare sufletului... Mănăstirea Sfânta Ana Rohia, cu a ei mare bibliotecă, ce o definește ca centru ecumenic și cultural al Țării Lăpușului. Mănăstirea Sfânta Ana-Rohia a luat ființă în anul 1923. Ctitorul ei este Nicolae Gherman, din satul de la poalele „Dealului viei”, deal pe care se găsește astăzi mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în numele fiicei sale, Anuța, care a murit la vârsta de 10 ani. Astfel, în 1923, Nicolae Gherman a construit o bisericuță din piatră și cărămidă, care avea dimensiunile: 17,80 m lungime, 5,70 m lățime, 13 m înălțime și o casă monahală. În 1926, mănăstirea a fost sfințită de către episcopul Nicolae Ivan al Clujului în prezența a peste 1000 de credincioși, luând naștere „primul așezământ de acest fel” în Ardealul alipit. Lăcașul a rămas la stadiul de schit din cauza accesului greu în deal. Din 1965-1970, când s-a introdus curentul electric, s-au construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”. După 1990 obștea mănăstirii condusă de tânărul stareț Justin Hodea ajunge la peste 25 de viețuitori, motiv pentru care se dorește construirea unei biserici mult mai mare. In acest loc de creație sfântă ortodoxă, a trăit și a scris un INGER al închisorilor comuniste, Nicolae Steinhardt stă vara lui 1978 la Rohia, pentru ca în anul următor să se stabilească definitiv acolo ca bibliotecar, cu aprobarea episcopului Iustinian. La data de 16 august 1980 este tuns în monahism la mănăstirea Rohia de către episcopul Iustinian Chira și arhiepiscopul Teofil Herineanu, care îl iau sub aripa lor ocrotitoare. Arhimandritul Serafim Man, starețul mănăstirii Rohia, îl integrează în obștea mănăstirii. La mănăstire pune în ordine cele peste 23.000 de volume ale mănăstirii, se integrează în viața mănăstirii (participă la slujbe, povățuiește pelerinii, predică), iar, în paralel, își intensifică activitatea literară. Volume publicate în această perioadă: Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului (1982), Critică la persoana întâi (1983), Escale în timp și spațiu (1987) și Prin alții spre sine (1988). Aceste volume îl impun ca un eseist de marcă al...