Neamț Monastery — Attraction in Vânători-Neamț

A religious gem! Northwest of Târgu Neamţ, at the foot of the Carpathians, is the oldest and largest monastery in Moldova: the Mânăstirea Neamț (literally translated "German Monastery"). The foundation of this Romanian Orthodox monastery is attributed to Prince Petru I Muşat (1371-1375), but most likely a community of monks had been living here since the 12th century. The monastery is a highlight of Moldavian architecture that reached its peak during the time of Stephen the Great. The current main church of the monastery, the Biserica Înălţarea Domnului (the Curch of the Ascencion), was built by him in the late 15th century. Some of the other highlights are the large mosaic above the entrance, the crypt, the library and the former altar screen from the Neamţ Fortress. Outside the walls of the monastery there are two more interesting buildings: the St. Ioan Bogoslovul church with the monastery cemetery and the very striking Agheazmatar building, which now houses a bookshop. A very beautiful and interesting destination,...

Mănăstirea este atestată documentar din 1407, însă rădăcinile în timp ale activității monahale se întind până în veacul al XII-lea. Ctitorirea mănăstirii îi este atribuită voievodului Petru I Mușat (1375-1391), care a construit aici prima biserică din piatră, astăzi dispărută. Pe amplasamentul mănăstirii existase însă o bisericuță și mai veche, din lemn, numită Biserica Albă, construită de monahi cu un secol înainte. Biserica actuală din incinta mănăstirii a fost ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare la sfârșitul secolului al XV-lea și are hramul Înălțarea Domnului.

În vara anului 1933 intra ca viețuitor al Mânăstirii, Ilie, fiul lui Maxim și al Ecaterinei Iacob. Acesta va deveni mai târziu Sfânul Ioan Iacob Românul de la Hozeva.

În anul 1948 au fost ridicați și închiși la Mănăstirea Neamț 25 de clerici superiori români uniți (greco-catolici), între care viitorii episcopi Ioan Cherteș și Tit Liviu Chinezu. Conform memoriilor profesorului Eugen Popa, unul din cei arestați, la Neamț au fost căutați de Teoctist Arăpașu, care le-a cerut să treacă la BOR, avertizându-i că „dacă nu acceptați, patriarhul își va lua mâna protectoare de pe capetele voastre.”  În februarie 1949 internații de la Mănăstirea Neamț au fost transferați la Mănăstirea Căldărușani, lângă București. Biserica ctitorită de Ștefan cel Mare este principalul monument istoric și de arhitectură moldovenească din incinta mânăstirii, de o eleganță și frumusețe deosebită. Dimensiunile si monumentalitatea ansamblului au sporit prin introducerea în construcție a unor elemente noi: pridvorul, situat în fața intrării și sala mormintelor, sau gropnița, amplasata între pronaos și naos.

Pronaosul, de formă dreptunghiulară, este boltit cu două calote sferice. Naosul, tot dreptunghiular, de dimensiuni mari, are doua abside laterale, semicirculare în interior și pentagonale în exterior, baza fiind formată din patru arce oblice sprijinite pe alte patru arce mari. Turla se ridică în mijloc, iar nouă contraforturi masive susțin zidurile până la nivelul bolților. Fațadele sunt frumos ornamentate în stil autohton moldovenesc, rezultat din îmbinarea elementelor bizantine (ceramică smălțuită, cărămizi și discuri diferit colorate, în verde, galben, brun) cu cele gotice (contraforturi și ancadramente de uși și ferestre). Discurile smălțuite și nișele împodobesc și turla, de formă octogonală, prevăzută cu patru ferestre. Pictura din absida principală, naos și sala mormintelor aparțin ultimilor ani de domnie ai lui Ștefan cel Mare, iar cea din pridvor și pronaos este din timpul lui Petru Rareș.

Mânăstirea a suferit multe devastări și incendii distrugătoare, urmate de refaceri care au distrus treptat zugrăveala inițială.

A doua biserică inclusă în complexul mănăstiresc este biserica Sfântul Gheorghe, încorporată în...

While visiting the monastery I saw this starving sick dog. I fed him but he clearly needed some consistent help. I ask one of the monks if they would be interested in taking him on as a project. “No“. If no one was going to help him live, then he at least deserves a compassionate death to end his misery. The next day I drove to the nearest town and found a vet, Dr. Adrian at Farmacie Veterinarã. who would go to the monastery to put the dog down. Dr. Adrian ask if there was a contact person that would let him know when the dog showed up. I drove back to the monastery, spoke with the same monk, and asked if he would be willing to inform the vet when the dog was there. The response was “No“. I asked if there was someone else I could speak with “No”. I approached a couple of other monks: they had no desire to engage. I’m really surprised and disappointed by their the lack of compassion for another...