Brâncoveni Monastery — Local services in Brancoveni

Începuturile vieții monahale de la Brâncoveni se pierd în veacurile îndepărtate ale istoriei, mănăstirea fiind refăcută în 1494 de către boierii Craiovești. Cel mai vechi document de atestare păstrat este un act de danie din 1583, hrisovul din 1508 de care face amintire marele savant Nicolae Iorga nemaifiind găsit. În 1570 jupânița Calea, străbunica domnitorului Matei Basarab, construiește pe locul actualului paraclis o bisericuță de lemn. În urma vindecării cu apa izvorului din incinta mănăstirii, în semn de mulțumire adusă lui Dumnezeu, Matei Basarab împreună cu nepotul său Preda Brâncoveanu − bunicul Sfântului Constantin Brâncoveanu − refac mănăstirea între anii 1634-1640, construind chiliile, turnul clopotniță, casele și beciurile domnești, pictează ctitoria strămoșilor săi și ridică ziduri de apărare, dând așezământului un aspect de fortăreață. Biserica mică, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“, a fost ridicată în anul 1700 și a devenit ulterior bolniță a mănăstirii. Aici s-au săvârșit slujbele religioase pentru monahii bolnavi și răniții de război adăpostiți în vremuri grele pentru țară. Pictura acesteia, o frescă în stil bizantin de o valoare inestimabilă, aflată în prezent în plin proces de restaurare, a fost realizată de meșterii Școlii de la Hurezi, conduși de artistul grec Constantinos. De Brâncoveni, însă, s-a legat într-un mod cu totul special și domnitorul Constantin Brâncoveanu, care și-a petrecut vremea copilăriei și a adolescenței aici, în atmosfera specifică de rugăciune și viață duhovnicească. În 1674, murind, la Constantinopol Barbu, fratele său, a fost înmormântat aici. În 1688, doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnitorului, reînhumează în pronaosul bisericii osemintele soțului său Papa (ucis la București în anul 1655) și ale lui Preda Brâncoveanu. După 44 de ani de văduvie curată, doamna Stanca adoarme întru Domnul la 66 de ani, aflându-și și ea odihna lângă Papa și Preda Brâncoveanu, sub o frumoasă lespede de piatră cu stema familiei Cantacuzinilor − vulturul bicefal. În amintirea celor dragi ai săi care odihnesc aici, Sfântul Constantin Brâncoveanu hotărește restaurarea mănăstirii. Fiii săi mai mari, Constantin și Ștefan, au pus piatra de temelie a bisericii mari, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“. Construcția acesteia a durat numai două luni, la 15 august 1699 fiind târnosită, deși pictarea ei s-a încheiat abia în anul 1704. După moartea mucenicească a domnitorului și a fiilor săi, mănăstirea a fost supusă la grele încercări, fiind în mai multe rânduri ocupată de trupe străine și prădată în timpul războaielor austro-turce și ruso-turce. În anii 1721-1727 a fost tranformată în cazarmă austriacă, doamna Marica Brâncoveanu intervenind pe lângă împăratul habsburgic pentru eliberarea ei. Avariată grav în urma cutremurului din 1837, biserica mare a fost parțial reclădită în anul 1842, sub stăreția lui Teodosie din Trapezunt. După secularizarea averilor mănăstirești din 1864 obștea se diminuează, în 1872 rămânând doar 4 viețuitori. În 1876 a trecut la Domnul ultimul stareț al mănăstirii, preotul Radu Șapcă din Celei, membru al Guvernului provizoriu de la Izlaz din 1848. Inițial, acesta a fost înmormântat în partea de nord a bisericii, dar mai târziu osemintele i-au fost mutate în pridvor, unde i s-a ridicat și o cruce mare de piatră. Către sfârșitul secolului al XIX-lea însă, viața de obște în această mănăstire s-a stins, pentru a fi reluată abia în anul 1952, din păcate nu pentru mulți ani. Tot atunci a fost adusă și icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, îmbrăcată ulterior în argint. (Sursa:...

Mănăstirea Brâncoveni este unul dintre reperele istorice ale judeţului Olt. Aşezământ încărcat de istorie, locul e uşor de găsit, fără a fi nevoie să cauţi. Originea mănăstirii se pierde în negura istoriei, primzl lăcaş fiind ridicat în prima jumătate a secolului XVI de bunica lui Matei Basarab. Cel cae-şi va pune însă definitiv amprenta asupra locului va fi însă Constantin Brâncoveanu, al crui nume va fi preluat de lăcaş.Mănăstirea se află la o distanţă de numai 20 de kilometri Slatina O poartă uriaşă din lemn sculptat te întâmpină la câteva sute de metri de mănăstire şi un indicator pe măsură, care îţi vesteşte că ai ajuns. Drumul de la înalta şi tradiţionala poartă din lemn a fost modernizat prin asfaltare anul trecut, astfel că, acum, cei care vizitează locul nu mai sunt nevoiţi să facă slalom printre gropile ce brăzdau drumul cu pricina până la mănăstire. La Brâncoveni, primul aşezământ monahal datează din secolul al XVI-lea. În 1640, Matei Basarab reface mănăstirea; din această epocă se mai păstrează turnul-clopotniţă, stăreţia şi o parte din zidul din incintă.Actuala biserică, cu hramul „Sfântul Nicolae”, a fost construită în locul celei vechi de Constantin Brâncoveanu, în anul 1699; tot el va ctitori, un an mai târziu, şi biserica-bolniţă. În timpul războiul turco-austriac din 1716-1718 a fost parţial arsă; cutremurul din 1838 a avariat-o grav; secularizarea din timpul lui Cuza a transformat-o într-un modest aşezământ, al cărui curator a fost Popa Şapcă, apoi au venit anii de ruină. Mănăstirea a fost refăcută parţial de episcopul Vartolomei Stănescu, dar prin decretul 410/1959 a fost desfiinţată şi s-a făcut aici un azil de bătrâni, apoi a rămas pustie 20 de ani. Abia după 1980 au fost aduse aici câteva maici de la Mănăstirea Clocociov şi au început primele reparaţii. Ierarhii Gherasim Cristea şi Calinic Argatu s-au străduit mult pentru ca acest aşezământ să-şi recapete strălucirea de odinioară, angajând lucrări capitale de renovare. Cele două biserici au fost subzidite, consolidate şi reacoperite cu tablă zincată.

S-au deschis drumuri de acces, s-a recuperat o parte din terenul agricol ce aparţinuse mănăstirii, lacurile au fost drenate, dealurile acoperite cu livezi.În beciul cel mare de sub stăreţie s-a amenajat un lapidariu model, unde au fost adăpostite vremelnic şi sculpturi de la bisericile demolate din Bucureşti. În muzeul mănăstirii se păstreaza coloanele mănăstirii Văcăreşti, icoane din secolul al XVIII-lea, pietrele funerare ale lui Ghica Vodă, Barbu Văcărescu şi ale postelnicului Dumitrescu.

În biserica mănăstirii este înmormântat Papa Brâncoveanu, tatăl lui Constantin Brâncoveanu.

Sursa: „Drumuri spre mănăstiri”...

Dacă vreodată veți merge pe șoseaua ce leagă orașul Caracal de orașul Drăgășani, înainte de intrarea în Comuna Brâncoveni (dinspre Caracal), la un moment dat,veți găsi un indicator către dreapta,pe care scrie Mănăstirea Brâncoveni.Eu zic să vă răpiți o jumătate de oră din timpul dumneavoastră,pentru vizitarea acestei mănăstiri.De ce?Simplu, pentru că vă garantez că nu v-ați fi putut imagina că pe o râpă,veți putea găsi o lucrare arhitectonică în stil brâncovenesc de o frumusețe deosebită și cu o încărcătură spirituală aparte.Comuna Brâncoveni,din judetul Olt este locul în care s-au născut și a crescut fostul mare domnitor, Constantin Brâncoveanu, părinții lui fiind înmormântați chiar în biserica mare a mănăstirii,ce datează din anul 1699.Mănăstirea este bine întreținută de măicuțele care se ocupă de ea.Ea a fost și renovată,ceea ce o face să strălucească de frumusețe.În biserica mare,puteți merge să vă rugați, mai ales la icoana făcătoare de minuni care o reprezintă pe Maica Domnului.Deasemenea,puteți bea și apă de la Izvorul Tămăduirii, care se spune că ar avea puteri vindecătoare, izvor care se află în spatele mănăstirii,deși cândva ar fi fost chiar în curtea interioară a mănăstirii.După vizitarea mănăstirii, o să vedeți că acest sfânt locaș,o să vă rămânâ...