Conform tradiţiei locale, primele forme de viaţă monahală sunt semnalate aici încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Un prim document, datat 18 martie 1602, aminteşte în apropiere de „chilia lui Gheorghe dascălul“.
Prima biserică, cu hramul „Sf. Nicolae“, a fost construită, însă, abia pe la începutul secolului al XVIII-lea. Această biserică, de lemn, a fost sfinţită de Episcopul Sava al Romanului, la 1718, dar schitul este desfiinţat, la 1750, probabil datorită unor legături cu o grupare antifanariotă. Bisericuţa este demontată, încărcată în care şi dusă de schimonahul Isaia Orbul în părţile Bacăului, unde este reconstruită întocmai. În secolul al XIX-lea, este strămutată, de schimonahul Isaia Diaconu-Diaconescu, în cimitirul mănăstirii Bogdana. În 1925 biserica va fi distrusă parţial de un incendiu, dar va fi refăcută în acelaşi stil, de stareţul Glicherie Lovin, mai târziu duhovnicul Mănăstirii Adam.
Viaţa monahală va fi continuată la Buciumeni şi după anul 1750, căci la 1809 biserica schitului este reconstruită de serdarul Manolache Radovici, acum purtând hramul Sfintei Treimi, stareţă fiind monahia Afia. La 25 august 1817, Episcopul Gherasim al Romanului îl transformă în metoc al mănăstirii Văratec. În timp, biserica mănăstirii s-a deteriorat, din ea mai păstrându-se astăzi doar vechiul prestol. O nouă biserică, cea actuală, este construită prin eforturile monahiilor din mănăstire, între 1840 şi 1844, perioadă în care stareţă a mănăstirii Văratec era monahia Olimpiada, iar superioara schitului Buciumeni – monahia Vitalia.
Schitul este desfiinţat în 1860, prin decret domnesc, dar câteva maici au rămas, ducând viaţă de sine. La 1867 schitul este vizitat de domnitorul Carol I. Viaţa mănăstirească este revigorată la Buciumeni după venirea la Roman a Episcopului Melchisedec Ştefănescu, în anul 1879. În 1884 biserica este refăcută şi zugrăvită.
Reparată din nou, după cutremurul din 1940, între anii 1958-1959, când s-a adăugat turla de pe naos, biserica a fost pictată în tehnica fresco de Anatolie Cudinof, adăugându-se şi actuala pisanie, ce menţionează, printre altele: „Datorită vechimii, PS dr. Antim Angelescu, episcopul Eparhiei Buzăului, în anul 1957, a dat binecuvântare de restaurare a bisericii, în primăvara anului 1958. Prin străduinţa preacuvioasei maicii stareţe Evsevia Costin, întregului sobor, preoţilor Chesarie Doruş şi Ermoghen Longhin ai sfintei mănăstiri, cu concursul preacuviosului arhim. pr. Teofil Pandele şi ajutoarelor primite de la Departamentul Cultelor, Sfânta Episcopie şi pioşi creştini, biserica a fost restaurată complet din temelie, la care s-a adăugat turla mare şi pictura în fresco, executată de pictorul Anatolie Cudinof, fiind ajutat de ucenicul său Mihael Corbu. Terminatu-s-a lucrarea la anul mântuirii 1959“.
După 1960, la mănăstire au rămas câteva dintre monahii, în condiţiile deosebit de grele ale regimului comunist din acea vreme. Viaţa monahală se reface după 1990, din iniţiativa Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos, sub conducerea monahiei Macrina Humă, cu sprijinul duhovnicilor Teoctist Dobrin şi Mihail Nare, realizându-se reamanejarea întregului complex mănăstiresc, construirea unei clopotniţe, noi corpuri de chilii, anexe gospodăreşti şi împrejmuirea cu gard a incintei.
Biserica, monument istoric, este construită după un plan în formă de cruce, cu o turlă pe naos. Faţadele sunt decorate sub ştreaşină cu brâie şi ocniţe nepictate. Turla octogonală şi acoperişul în stil moldovenesc dau zvelteţe şi frumuseţe bisericii. Mănăstirea are în patrimoniu o importantă colecţie de icoane pe lemn, carte veche, epitafe, obiecte de cult, mobilier bisericesc, obiecte...
Read moreMănăstirea Buciumeni de la Nicorești, situată în județul Galați, este un loc de cult impresionant și un important centru spiritual pentru comunitatea ortodoxă din zonă. Această mănăstire de călugări, cu o istorie de peste 300 de ani, oferă vizitatorilor o atmosferă de liniște și meditație, fiind un refugiu perfect pentru cei care doresc să se îndepărteze de agitația cotidiană.
Mănăstirea este cunoscută pentru arhitectura sa tradițională, cu o biserică impunătoare dedicată Sfântului Nicolae și pentru împrejurimile sale naturale. Complexul monastic este situat într-o zonă de pădure, iar peisajul verde și calm adaugă o notă de sacralitate locului. Biserica, recent restaurată, impresionează prin frescele sale, care reflectă tradiția bizantină, și prin catapeteasma din lemn, lucrată cu măiestrie.
Mănăstirea Buciumeni este și un loc de pelerinaj, fiind recunoscută pentru viața spirituală intensă și pentru programele religioase ce includ slujbe zilnice, rugăciuni și momente de meditație. Credincioșii vin aici pentru a se ruga și a căuta liniștea sufletească. De asemenea, mănăstirea organizează diferite evenimente religioase și culturale, aducând un plus de valoare spirituală și culturală comunității locale.
În concluzie, Mănăstirea Buciumeni de la Nicorești este un loc sacru, perfect pentru a te reconecta cu credința și natura, fiind un punct de atracție important atât pentru pelerini, cât și pentru turiștii dornici de o experiență...
Read moreAm ajuns la aceasta manastire în ziua de hram. Multa lume!!!! Biserica este micuță, slujba s-a organizat la altarul din pădure, care nu are sonorizare și în partea din spate, adică spre pădure, ceea ce face ca slujba abia sa se audă deși sunt foarte mulți oameni și în pădure. Pădurea seamănă cu un loc de picnic în timpul slujbei, mare parte din cei veniți acolo întinzându-si pături pe jos. Accesul către mănăstire în ziua hramului se face pe jos, parcurgandu-se 1,5 km după ce poliția direcționează toate mașinile pe un câmp transformat în loc de parcare.Drumul din apropierea mănăstirii este transformat intr-un adevărat talcioc. Găsești tarabe care pe lângă obiecte bisericești comercializează jucării, haine, articole de bucătărie, mici făcuți pe loc la gratar, etc. La sfârșitul slujbei s-au împărțit participanților caserole cu sărmăluțe, pilaf și castravete murat plus paine și cozonac. Voi încerca să revin cu alta ocazie pentru ca la hram totul este doar o mare...
Read more