Samurcășești Ciorogârla Monastery — Local services in Ciorogârla

Mănăstirea Samurcășești a fost înființată în anul 1808, de vornicul Constantin Samurcaș, care a zidit-o pe moșia sa din satul Ciorogârla, la 15 km de București, cu puțin timp înainte de a deceda. În anul 1847, clucerul Alexandru Samurcaș, nepot de frate și fiu adoptiv al ctitorului, a asigurat mănăstirii vatra și pământul din jurul, ei punând de asemenea și reguli de administrație, iar în 1845 a făcut și prima reparație la biserica mănăstirii, care fusese afectată de cutremurul din 1838. O nouă reparație, mai temeinică, s-a realizat între anii 1866-1869, cu fonduri alocate de către Ministerul Cultelor. După reparație, în anul 1870, biserica a fost pictată de pictorul Gheorghe Tattarescu și sfințită în 13 decembrie a aceluiași an.

În 1876, în cimitirul mănăstirii, a fost construită o biserică mică, cu hramul Sf. împărați Constantin și Elena, cu destinația de capelă.

În anul 1910 în apropierea cimitirului mănăstirii s-a ridicat un corp de case cu 20 de camere, dar în anul 1914, în urma unui mare incendiu, este distrus tot corpul de case ctitoricești unde se aflau 30 de chilii, stăreția și un frumos salon oriental, cu această ocazie dispărând și o bună parte din arhiva mănăstirii. În timpul primului război mondial, mănăstirea a suferit de pe urma trupelor germane de ocupație, care au luat, printre altele, și cele două clopote ale mănăstirii. Acestea au fost înlocuite cu altele noi în 1919 și 1925.

Biserica mănăstirii este un exemplu de arhitectură religioasă de la începutul secolului XIX, având trei altare, cu pronaosul și naosul despărțite și ele în trei compartimente, prin două șiruri de câte patru coloane de cărămidă. Acestă biserică a fost grav avariată de cutremurul din 10 noiembrie 1940. Nefiind posibilă repararea ei, a fost demolată și refăcută intre anii 1941-1943, pe vechile temelii, după planurile arhitectului Ion Cernescu, cu cheltuiala prefecturii Județului Ilfov și cu sprijinul generalului Teodor Ciurea, care a fost prefect al Județului Ilfov in...

Mănăstirea Sămârcașești, cunoscută și sub numele de "Mănăstirea cu Trei Altare", este un loc de o frumusețe aparte și o profundă încărcătură spirituală. Așezată în pitoreasca localitate Ciorogârla, această mănăstire se remarcă prin unicitatea sa, având trei altare separate într-o singură biserică, un aspect rar întâlnit și cu adevărat impresionant.

Aspecte Pozitive: Arhitectură Unică: Designul cu trei altare oferă o experiență vizuală și spirituală aparte, aducând un aer de sacralitate și exclusivitate. Pace și Liniște: Atmosfera locului este una de profundă liniște, ideală pentru rugăciune și reflecție personală. Este locul perfect pentru a te retrage din agitația cotidiană și a găsi un moment de calm. Îngrijire și Curățenie: Mănăstirea este bine întreținută, cu un interior curat și ordonat care reflectă respectul față de spațiul sacru. Peisaje Împrejurătoare: Împrejurimile sunt liniștite și pitorești, contribuind la sentimentul de relaxare și reconectare cu natura.

Aspecte de Îmbunătățit: Accesibilitate: Mănăstirea poate fi mai greu de accesat pentru vizitatorii care nu sunt familiarizați cu zona, iar semnalizarea ar putea fi îmbunătățită. Facilități pentru Vizitatori: În prezent, facilitățile pentru vizitatori sunt limitate, așa că o pregătire prealabilă este recomandată.

În concluzie, Mănăstirea Sămârcașești este un loc deosebit pentru cei care doresc să experimenteze o atmosferă deosebită și să se bucure de o liniște profundă. Este recomandată celor care apreciază istoria și arhitectura bisericească, dar și celor care caută un loc de...

Am fost incantata sa aud ca în comuna Ciorogarla la doar câțiva km de București, în locul în care pe vremuri se furasera niște arme dintr-o unitate militara, exista o biserica cu trei altare și ca este unica în tara datorita acestui lucru și ca are pictura interioara executata de același ilustru Gheorghe Tattarascu, ca ultima soluție la oferta lui Nicolae Grigorescu care a pretins prea mult pentru puterile maicutelor. Am plecat spre aceasta comuna într-o dimineață plăcută de duminica și mare mi-a fost mirarea când am văzut frumusețea bisericii împrejmuita de ziduri groase, cu o curte și gradina cu gazon bine întreținute, cu alei cu băncuțe din loc în loc pentru odihna, dar și clădiri în care aceleași măicuțe harnice produc mobila. Este o biserica pur ortodoxa cu pridvor mărginit de coloane rotate de caramida, pronaos, naos și trei altare, ceea ce o face unica, intradevar. Făcând un tur de jur împrejurul bisericii aflam și de mormântul ultimului purtător al numelui Samurcas, poetul Sandu Tziagra Samurcas, fiul lui Alexandru Tziagra Samurcas, istoric de arta, etnograf și muzeolog roman, fondatorul Muzeului de Etnografie și de Arta Națională, Decorativa și Industriala, astazi Muzeul Țăranului Roman. Manastirea Samurcasesti este o oaza de liniște, un lăcaș de meditație unde poti petrece câteva ore cu...