Mânăstirea Almaş — Local services in Gârcina

Am ajuns la această mănăstire ieri, 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, intr-un scurt pelerinaj la câteva mănăstiri din jud. Neamț pentru rugăciune și reculegere. Am ajuns la timp, era încă slujbă. Slujeau 3 preoți și era multă lume, fiind zi de mare sărbătoare creștină și multă lume venită să facă pomenire pentru cei adormiți. Ceea ce ne-a adus la mănăstirea asta a fost faptul că am căutat un loc unde nu am mai fost, mai puțin aglomerat. Mănăstirea a îngrijită, curată, frumoasă. Dispune de o gospodărie mare și livadă. Biserica este înconjurată de chilii și anexe gospodărești. Actuala biserică este construită in anul 1821 de logofătul Lupu Balș, pe locul unde au fost înălțate, în timpuri mai vechi, ale două biserici din lemn (prima fiind pomenită în 1428 iar a doua fiind ctitorie a Ecaterinei Cantacuzino (soția spătarului Iordache Cantacuzino). Lupu Balș a ctitorit actuala biserică schimbând și hramul, stabilind ca zi de hram Duminică tuturor sfinților. În 1851 boierul Dimitrie Palada extinde biserică cu un pronaos. În martie 1960 mănăstirea este desființată iar viața monahală se reia în 1987 când în primăvară încep lucrări de restaurare care se vor încheia în 1995 când este resimțită, la 1 oct, prilej cu câte a primit și hramul Acoperământul Maicii Domnului. Catapeteasma din stejar este realizată de artistul popular Vasile Gaman iar pictura bisericii este realizată între 1993-1995 de către pictorii Ghe. Bratiloveanu și Mihai Stancu din Suceava. În interiorul bisericii, în partea stângă, exista icoană făcătoare de minuni a Sfintei Ana. Drumul e bun, ușor de ajuns. În apropierea mănăstirii, în exterior, încă se mai lucra cu un excavator la regularizarea râului din fața mănăstirii. Ieri lucrătorii au făcut o pauză, fiind zi de mare sărbătoare creștină. Am văzut platoul din față în de autoturisme, semn că mănăstirea atrage mulți pelerini din zonă. Am văzut și un autobuz, avea nr. 3 - Gară - mănăstirea Almaș. Unic frumos, plăcut, și asta te face să te simți bine și aș...

Manastirea Almas

In apropiere de Piatra Neamt la circa 14 km, pe Valea Almasului, la nord de Garcina (comuna de care apartine si satul Almas) se afla o veche ctitorie monahala: Manastirea Almas. In 1659 o familie de ciobani din Tara Hategului - Vasile si Maria Almas, fugind de prigoana ungureasca se stabileste in aceasta zona si construieste un paraclis cu hramul Sfantul Nicolae si care a fost distrus in timpul navalirilor tatare. Vasile Almas s-a calugarit dupa moartea sotiei sale. Un nou lacas a fost ridicat prin grija Doamnei Ecaterina Cantacuzino, sotia spatarului Iordache Cantacuzino, in anul 1715. Schitul de calugari a functionat pana in 1821, cand a fost pradat de eteristi, iar calugarii au fost schingiuiti si alungati. Constructia bisericii actuale a inceput in 1821 fiind ctitoria de familia logofatului Bals si a primit ca hram Duminica Tuturor Sfintilor. Ctitoria acestora a fost continuata prin zidirea pronaosului de catre domnitorul Constantin Mavrocordat, care a inzestrat manastirea cu proprietati si mosii. Biserica, in forma de cruce, are trei turle asezate pe axa est-vest; in exterior sunt atasate altarului doua pridvoare care au rolul de vesmantar si precomidiar (la nord si la sud). Din vechile constructii, se mai pastreaza, turnul clopotnita care proteja intrarea in incinta locasului si o casuta taraneasca care adaposteste Paraclisul “Sfantul Nicolae”, construit in anul 1725. Devenit schit de maici, asezamantul monahicesc a fost desfiintat de comunisti in 1959, maicutele plecand la manastirile Agapia si Varatec. In 1987 schitul a fost reinfiintat ca schit de monahi si apartinand de Manastirea Horaita, iar in 1990 schitul devine manastire. Biserica sfintita de Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Daniel in 1995 a primit hramul Acoperamantul...

"Zidirea bisericii a început la o dată necunoscută, de Constantin Mavrocordat, voievodul Moldovei, fiind încheiată la 1715 de Vasile Almaş. Vitregia sorţii face ca acesta să-şi piardă soţia şi cei doi copii. Îşi va găsi liniştea slujind lui Dumnezeu, ca monah al acestei mănăstiri. În anul 1812 devine mănăstire de maici. Biserica este renovată şi mărită în 1851 de boierul Palade. Ca multe alte asemenea lăcaşuri cade şi ea victimă decretului 410 din 1959, desfiinţându-se. Se redeschide în anul 1987, când se încep reparaţiile sub directa îngrijire a Părintelui stareţ Leopold, împreună cu obştea în formare. Fiind redeschis ca schit de călugări aparţinând de Mănăstirea Horăiţa, după 1990 se măreşte obştea şi primeşte regim de mănăstire." mai multe pe...