Mănăstirea Crasna — Local services in Izvoarele

Mănăstirea Crasna este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Schiulești, județul Prahova, la 50 km N de Ploiești pe șoseaua Ploiești - Brașov prin Vălenii de Munte - Cheia, pe raza comunei Izvoarele, fiind construită în pădure, lângă râul Crasna, la poalele munților Grohotiș.

Istoric Încă de la începutul secolului al XV-lea, pe Valea Prahovei și a Teleajenului, s-au constituit mici comunități monahale. Mănăstirea Crasna a fost întemeiată probabil de câțiva sihaștri de la Văleni la începutul secolului al XVIII-lea.

Prima atestare documentară, un act de donație în care se arată că aici era un schit de călugări având o biserică de lemn, datează din anul 1745. Zidirea actualei biserici a început în anul 1824, ctitorită de postelnicul Constantin Potlogea, ca biserică de mir pentru satul Băjenari, unde se refugiaseră locuitorii din împrejurimi după 1821, din cauza năvălirii turcilor.

La 6 mai 1828, când s-a făcut sfințirea bisericii, episcopul Chesarie al Buzăului a sugerat reînființarea obștei monahale. Primul stareț a fost chiar ctitorul Constantin Potlogea, călugarit cu numele de Chelasie. Constantin era fiul preotului Radu Potlogea, care îi lăsase o frumoasă avere drept moștenire.[2]. Chelasie doneză schitului moșia sa și construiește chilii din lemn pe care le populează cu călugări aduși de la Cheia, Ciolanu.

La doar un an și jumătate de la începerea lucrărilor, de ziua Sfântului Ierarh Nicolae, în anul 1829, Episcopul Chesarie al Buzăului avea să sfințească biserica Schitului. Pictura a fost executată de către Costache Eliadie în anul 1834, în timpul stăreției condusă de Ieromonahul Teofan.

În 1836, Nicolae, singurul fiu al starețului Chelasie, se călugărește după moartea soției, cu numele de Nil monahul și donează și moșia sa schitului. Starețul înființează aici o școala pentru copiii din satele vecine, care, în timpul cursurilor, stăteau în internatul schitului pe cheltuiala acestuia.

Secularizarea averilor mănăstirești în 1864, face ca schitul să decadă și cei 2-3 călugări care au mai rămas l-au închinat mănăstirii Cheia și i-au schimbat și numele în schitul Crasna. În 1920, când mai avea un singur călugar, mănăstirea a fost jefuită de ocnașii de la Slănic. Din 1964, în plină perioadă comunistă, schitul a început să se refacă, grație stareților Nicodim, Ghedeon și Galaction.

Cel puțin patru episcopi de după 1989 provin de la această mănăstire: Teodosie Petrescu, Ambrozie Meleacă, Galaction Stângă și...

Un loc super frumos pentru orice om care vrea să se apropie de Dumnezeu! Este ceva de mers de la parcare, mult de urcat, un drum greuț, mai ales pentru oamenii nepăsători față de Dumnezeu. Am văzut femei bătrâne care au ajuns cu mult înaintea tinerilor în mănăstire. Înăuntru este o atmosferă care îți alungă toate emoțiile negative, totul are o strălucire aparte. Parcă soarele bate altfel acolo și simți cum razele lui iți dă o stare de fericire. Aerul e super curat, e ca și cum îți place să respiri acel aer. Te umpli de o bucurie nevăzută și te liniștești fără să vrei, de la sine. Călugări foarte serioși, dispuși să ofere învățături oricărui om care are ambiția să se întărească duhovnicește. După prima slujbă de seară care ține de la 18 00 pana la 20 00 am fost serviți cu mâncăruri gustoase și a mai fost o slujbă de la 21 00 la 21 30. Camera unde am înnoptat e foarte comodă și e liniște. Dimineața la slujbă biserica era plină, oamenii chiar își dau interesul să ajungă la această mănăstire, având în vedere că era dimineață și drumul până aici fiind unul greu. Pe la ora 9 se umpluse biserica. Slujba începe la 7 30 - 8 și ține cam pana la 12. Preotul care a predicat a avut un mod foarte frumos de a vorbi, în sensul că nu căuta să critice comportamentul păcătos al omului, ci căuta strict îndreptarea omului printr-un bine făcut necondiționat. E un loc uimitor cu oameni minunați, primitori și ospitalieri. După slujba de dimineață am fost serviți din nou la masă. La fel, mâncare foarte bună. Este o vorbă cum că mâncarea e mai bună când o faci din dragoste. Așa este. La magazinul bisericesc sunt prețuri foarte convenabile. Multe flori, de toate soiurile, picturi extraordinare pe pereții bisericilor și ale clădirilor, deci este un loc superb. O frumusețe. Atât din punct de vedere material cât...

Un loc de poveste , ascuns in inima padurii sub sunetul zgomotos al raului Crasna. Accesul la manastire se face dinspre satul Schiulesti cam 4 km de drum cu privelisti si culmi desprinse din basm si parfum de brad, si multe flori si triluri de pasari, la 700 m de manastire trece raul Crasna peste care gasiti un pod suspendat din lemn , care ofera o cale catre o escaladare printre pietre si radacini de copac si cateva trepte care ne ajuta sa avem acces direct catre manastire sau sa alegeti podul rutier de fier cu traseu mai prelungit, dar mai usor ca traseu, ambele sunt superbe si fac sa osteneasca trupul dar sa bucure sufletul pentru ca manastirea se vede printre copacii din padure, si zici ca gata ai ajuns, insa cu cat te apropii mai mult se indeparteaza si cand simti ca vrei sa renunti efortul e incununat cu descoperirea unui complex extins masiv cu gospodarie imensa. La manastire ne-au intalnit doi caini ciobanesti foarte prietenosi si jucausi. La urcare am ales podul rutier de fier , la coborare am mers pe podul de lemn si am savurat din plin ambele trasee. Privelistea si adapostul oferit de padure este acompaniat de sunetul de toaca care l-am surprins la inceputul slujbei de seara. Am ajuns in martie 2024 in acest loc si in curte am descoperit o poienita verde plina de ghiocei infloriti. Un rai pe pamant pentru sufletele ce cauta frumusete pamanteasca si osteneala trupeasca. Drumul la intoarcere a parut mai usor. In total durata plimbarii din sat pana la manastire si inapoi ne-a luat 2 ore pline de descoperiri si culori ale naturii. ( doi adulti si un copil de 8 ani). Va multumim ca aveti grija sa pastrati vii asemenea locuri. Doamne...