Mănăstirea Tazlău — Local services in Tazlău

Mănăstirea Tazlău este situată la poalele Munților Măgura Tazlăului în comuna Tazlău, județul Neamț, într-o zonă mai puțin circulată de la limita dintre județele Neamț și Bacău. Biserica măreață, având hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie), a fost construită din piatră în anii 1496-1497 de către voievodul Ștefan cel Mare, alături sau chiar pe locul unei mai vechi biserici de lemn atribuită lui Alexandru cel Bun. De la bun început a fost construită ca o mănăstire fortificată, biserica fiind înconjurată de un zid de incintă din piatră și întărită cu un turn de pază în colțul nord-vestic. In anul 1514, biserica a fost prădată de oaste ungurească fiind ulterior reparată de către voievodul Petru Rareș și care, de asemenea, întărește mănăstirea înălțând un turn-clopotniță în colțul sud-estic al zidurilor, sub turn fiind culoarul principal de acces. La mijlocul secolului XVI, Alexandru Lăpușneanu completează biserica spre vest adăugând un pridvor. La mijlocul secolului XVII, arhimandritul Zaharia, alăturat clopotniței a ridicat Palatul Egumenesc (cunoscut și drept Casa Domnească). Perioada de sfârșit de secol XVII, secolul XVIII și chiar și prima jumătate a secolului XIX este marcată de o decădere economică și spirituală datorată închinării mănăstirii către patriarhiile de la Constantinopol și Ierusalim. În anii 1858-1859 acești beneficiari străni au făcut unele lucrări de reparații, dar care, în general, au lăsat de dorit. În 1879 mănăstirea a fost mistuită de un incendiu care a întrerupt viața monahală. În 1894 este refăcută ca biserică parohială. A revenit la statutul de mănăstire în 1990. În 2008 a fost canonizat Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău (cu hramul 9 septembrie), al cărui mormânt se află în pridvorul bisericii. Mănăstirea a fost complet restaurată în perioada 2017-2024 printr-un proiect european cu finanțare nerambursabilă. Biserica Mănăstirii Tazlău a fost resfințită pe 7 iulie 2024. Biserica este o construcţie masivă din piatră, cu ziduri de peste 1 m grosime, în forma trilobată, constituită din altar, naos, pronaos și pridvor închis. Deasupra naosului se înalță o turlă. Absidele laterale sunt de abia conturate comparativ cu absida alungită a altarului. În exterior, biserica inițială este decorată și cu două șiruri de discuri ceramice smălțuite policrome dispuse sub cornișă, acestea lipsind de pe pridvorul adăugat ulterior. Pardoseala altarului și a naosului, precum și unele elemente ale pridvorului sunt realizate din alabastru. Iconostasul realizat din lemn de tei sculptat datează din 1852 și este împodobit cu o frumoasă pictură. Inițial, interiorul bisericii a fost împodobit în tehnica „al fresco”, rezultând motive geometrice diverse sau imitații de cărămidă aparentă, toate colorate roșu închis. Pictura bisericii a fost înnoită în anii 1858-1859, tot atunci pe peretele vestic al pronaosului fiind pictat tabloul votiv care înfățișează familia ctitorilor. În mijloc, Ștefan cel Mare și soția (Maria Voichița), țin în mână biserica, iar în spatele lor sunt fiii, Bogdan și Alexandru. Chipul lui Ștefan nu seamănă cu cel știut din alte lucrări. Viața pustnicilor în sihăstriile din jurul Mănăstirii Tazlău, în zona Munților Măgura Tazlului, cu urme de locuire care se văd și astăzi, este presupusă a fi început încă din secolul XIV, înainte de înființarea mănăstirii. În secolul XVII Mănăstirea Tazlău se afla la apogeul recunoașterii sale ca centru monahal cu o viață spirituală aleasă. Tot secolul XVII marchează perioada de aur a vieţii pustnicilor din jurul Mănăstirii Tazlău, din acele timpuri rămânându-ne amintirea unui sfânt și a mai mulți părinți cuvioși. Aceștia, după o viață monahală începută la mănăstire s-au retras în asceză înfruntând foamea, frigul și ispitele, dobândind în schimb diverse haruri, de exemplu cele ale înainte-vederii, vindecării, alungarea demonilor etc. Dintre renumiții sihaștri din zona mănăstirii am amintit deja pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, la care se adaugă ucenicii acestuia, Cuviosul Onufrie Sihastrul și grupul cuvioșilor Silvestru,...

După ce am văzut serbarea de Ziua Eroilor, a doua zi am vizitat și Mănăstirea din satul Tazlău-Neamț. M-am abătut din traseul programat de mine și am făcut această vizită la îndemnul preotului de la Mănăstirea din Cucuieți. De pe internet am selecționat câteva precizări: „Așezământul monahal de la Tazlau apare mentionat pentru prima data intr-un document din 30 octombrie 1458, cand Stefan cel Mare la rugamintea egumenului Manastirii Bistrita, Eustatie, intareste hotarele branistei Manastirii Tazlau pana la Rachitis. Intre anii 1496-1497 are loc constructia bisericii de zid “Nasterea Maicii Domnului” de la Tazlau pe locul vechii biserici de lemn construita de Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai monumentale ctitorii la voievodului Stefan cel Mare. Asemeni unei fortarete, biserica manastirii Tazlau a fost inconjurata cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. In anul 1514, biserica a fost pradata de cetele secuiesti, iar spre sfarsitul secolului al XVII va fi inchinata catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim, urmand perioada sa de decădere economica si spirituala.” În ultimii ani a fost readusă la cea fost în secolele XV și XVI, acum această reconstruire este în faza...

Mănăstirea este închisă pentru vizitare, iar slujba se tine intr-un paraclis. Am venit special in aceasta duminica pentru a ne ruga in acest Lăcaș Sfânt, dar din pacate nu ne-am simtit bineveniți. Am ajuns la timp pentru Sfintele Daruri, dar nu am primit binecuvântarea fiind săriți. Si nu am fost singurii care au patit asa ceva. Este pentru prima data cand intalnim o astfel de reticență în conditiile in care eram decenti îmbrăcați...