Bucium Monastery — Attraction in Iași Metropolitan Area

Inceputurile acestei manastiri isi au obarsia legata de intemeierea schitului romanesc “Prodromul” din Sfantul Munte Athos in secolul al XIX - lea. In anul 1853, Ieroschimonahii Nifon si Nectarie, dupa ce au pus bazele intemeierii schitului athonit, au intemeiat la Bucium o mica sihastrie cu randuiala de obste asemanatoare celeia din Sfantul Munte, scopul acesteia fiind atat duhovnicesc cat si misionar filantropic, pentru ajutorarea calugarilor romani aflati in Sfantul Munte. Intemeierea schitului din Bucium a fost posibila datorita donatiei facute de Grigore Alexandru Ghica Al II - lea, constituita din 3000 de galbeni si o suprafata de teren de 4, 1 hectare. Prima bisericuta era incadrata intr-o cladire patrulatera, nu avea turla, avand infatisarea unui paraclis, care a fost sfintit in anul 1871. Acest asezamant monahal numit pana in anul 1918 “Metoc” sau “Conacul Bucium”, a dezvoltat in zona Iasului un centru de spiritualitate si liniste duhovniceasca, fiind de-a lungul timpului si loc de tihna pentru mitropolitii Moldovei. Schitul Bucium s-a dezvoltat considerabil dupa anul 1942, in urma cumpararii a 22 de hectare de teren de la Printesa Ioana Rosetti Roznovanu, care includea si cateva constructii printre care “Palatul Roznovanu”, “Casa de oaspeti” si “Atelierul de olane si conducte din lut pentru aductiuni”. Intre anii 1950 - 1977, in timpul arhipastoririi mitropolitilor Sebastian Rusan ( 1950 - 1956 ) si Iustin Moisescu ( 1957 - 1977 ) si in timpul vrednicului de pomenire staret Hrisostom Apostolache, biserica schitului a fost extinsa si impodobita cu pictura de catre pictorul Vasile Pascu, intr-un stil traditional autohton de inspiratie bizantina, fiind resfintita in anul 1967, odata cu finalizarea picturii. Ridicarea schitului la rangul de manastire are loc in anul 1993, cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei si prin hotararea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Astazi, complexul monahal Bucium cuprinde: biserica, casa de oaspeti “Sf. Antipa de la Calapodesti” ( resedinta mitropolitana ) , casa trapezar ( care inglobeaza: atelierul de pictura bizantina “ Sf. Ioan Damaschin” din anul 2005, chiliile calugarilor si staretia ) , “Casa Roznovanu II” ( chiliile calugarilor) , depozitul de vinuri si atelierul de tamplarie, acestea doua din urma fiind coordonate in mod direct de Centrul Eparhial Iasi al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei. De numele acestui aşezământ se leagă istoria minunată a pictării icoanei Maicii Domnului...

Uneori doresti sa te intorci la origini. Cateodata poti cateodata nu, cateodata le gasesti cateodata nu. Povestea spune ca in 1917, atunci cand in Oltenia au intrat trupele austro-ungare, bunica mea, din Craiova, s-a refugiat in Moldova, langa Iasi, intr-un sat, pe nume Bucium. Era insarcinata si in scurt timp a nascut-o acolo pe mama mea. Dupa cateva luni, dupa ce trupele austro-ungare au fost repinse, impreuna, ele s-au intors acasa in Oltenia, la Targu Jiu. In toata viata lor atat bunica cat si mama mea, nu au putut, sau nu au avut ocazia, sa revada locul unde s-a intamplat fericitul eveniment si nici biserica unde a fost botezata. Acum, la 105 ani de la acel eveniment am reusit sa ajung eu acolo, si sa respir acelasi aer pe care l-a respirat mama mea la nastere. Biserica Bucium, care la acea vreme era construita de numai 46 de ani (1871), a devenit cu timpul manastire de calugari, dar isi pastreaza inca atmosfera idilica a vremurilor in care a trait Eminescu. Langa gardul ei, se pare ca erau plopii fara sot, pe langa care se plimba Eminescu. Dintre ei, au mai ramas doar doi, langa care, au mai fost plantati altii mai tineri. Manastirea este miniona, in arhitectura clasic ortodoxa, cocheta si desi usor renovata, pastreaza un iz arhaic, iar parcul ii confera linistea necesara reculegerii. Am aprins lumanarile pentru cei vii si cei morti, apoi am intrat in biserica si m-am rugat pentru sufletul mamei, decedate in 2015. M-am simtit ca fiind la mine acasa si m-am comportat ca acasa. Parca eram de acolo cu toate ca nu am intalnit pe nimeni. Asa imi imaginam un colt de Rai. Dumnezeu sa ocroteasca aceasta...

Recomand cu căldură acest loc mirific unde am ajuns protejați fiind chiar de Maica Domnului .Precizez acest aspect deoarece am parcurs o distanță de 500km iar la cca 140 km de localitatea Bucium am oprit într-un sat pentru a ne închina deoarece era vineri ( exact 1 zi inainte de Înviere) și în cele 4-5 min.cât am coborât din mașină și ne-am și urcat din nou ( biserica respectivă era de alt rit) în fața noastră a apărut imaginea unui accident în care erau implicate 2 autoturisme , unul dintre ele fiind depășit de noi la,un moment dat. Concluzia pe care am tras-o cu toții a fost că dacă nu ne-am fi oprit ,, întâmplător,, puteam fi noi prinși în acel accident. Mulțumim Maicii Domnului atât pentru protecție cât și pentru mirosul îmbietor pe care l-am simțit( 4 persoane) urcând micuțul deal spre accesul în mănăstire, miros care ne-a hrănit simțurile. Slujbele la care am participat ne-au încărcat cu pace și liniște. Felicitări fraților care se nevoiesc aici pentru felul în care este totul pregatit...