Humor Monastery — Attraction in Mănăstirea Humorului

Mănăstirea Humor este una dintre cele mai vechi și mai renumite mănăstiri din România, situată în localitatea Mănăstirea Humorului, județul Suceava, în apropiere de orașul Gura Humorului, în regiunea Bucovina. Aceasta face parte din patrimoniul cultural și religios al regiunii și este un loc de cult ortodox important, fiind un exemplu remarcabil al arhitecturii și artei bizantine din secolul al XV-lea.

Istoria Mănăstirii Humor Mănăstirea a fost construită în anul 1415, la inițiativa domnitorului Alexandru cel Bun, fiind una dintre cele mai importante mănăstiri din Bucovina medievală. De-a lungul timpului, aceasta a suferit mai multe lucrări de restaurare și renovare, însă a păstrat farmecul și autenticitatea sa. Mănăstirea a fost un loc de cult important și un centru cultural, având o mare influență asupra spiritualității și educației din zonă.

Arhitectura și pictura murală Mănăstirea Humor se remarcă prin stilul arhitectural specific al bisericilor din Bucovina, cu un plan în formă de cruce și cu o turlă centrală. Biserica mănăstirii este zidită din piatră și cărămidă și este acoperită cu șindrilă, un element tradițional al arhitecturii din zonă.

Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale mănăstirii este pictura murală interioară și exterioară, care datează din anul 1535. Picturile murale au fost realizate de maeștri anonimi, în stilul caracteristic al artei bizantine și sunt apreciate pentru detaliile fine și cromatica vie. De asemenea, Mănăstirea Humor este una dintre mănăstirile din Bucovina incluse în patrimoniul UNESCO datorită frescelor sale exterioare care ilustrează scene biblice și ale vieții sfinților, în stilul Renașterii bizantine.

Frescele exterioare Frescele exterioare ale Mănăstirii Humor sunt remarcabile și prin faptul că sunt foarte bine conservate, având o însemnătate deosebită pentru patrimoniul cultural al României. Printre cele mai celebre scene pictate pe pereții exteriori se numără „Judecata de Apoi”, „Păcatul strămoșesc”, dar și reprezentări ale vieții sfinților și ale momentelor biblice, toate realizate cu un simț artistic deosebit.

Pictura exterioară este una dintre cele mai importante caracteristici ale mănăstirii, care o face un loc de cult deosebit, apreciat atât de turiști, cât și...

Frumoasa manastire din marginea orasului Gura Humorului are o poveste lunga si complicata. Ca si Moldovita si Probota, inceputurile ei urca in veac pana in vremea domniei lui Alexandru cel Bun. In acea vreme orasul invecinat nu exista inca, iar manastirea se ascundea intre codrii unei vai de rau. Ruinele ei se mai pot vedea si astazi pe drumul care duce din oras la manastire, mai aproape de oras decat actuala biserica. Aceasta prima manastire a fost inalatata de catre marele vornic Oana, inca de la iceputul sec. XV; manastirea se ruinase si se pustiise catre inceputul sec. XVI, probabil nu fara legatura cu sirul de razboaie purtate de Sfantul Stefan cel Mare. In vremea lui Petru Rares, Humorul este cuprins in campania de restaurari initiata de domn lucrare savarsita de un mare boier, logofatul Toader Bubuioc. Pisania ne infatiseaza inaltarea manastirii ca datorita exclusiv lui Jupan Teodor Bubuioc si sotiei sale Anastasia, dar cu ajutorul si bunavointa domnului Petru voievod (Rares) . Mai mult decat atat, tabloul votiv il infatisaza pe acesta din urma, in picioare, dupa cum se cuvenea, condus de Fecioara Maria, oferind biserica lui Hristos, in timp ce ctitorul real este infatisat doar in camera mormintelor, in genunchi, oferind la randul sau biserica Mantuitorului. Mormantul insusi al ctitorului se afla in camera mormintelor, incapere pec care n-o aflam de obicei decat la manastirile ctitorii domnesti si folosite numai de familiile domnitoare. Biserica desi se conformeaza planului obisnuit in vremea lui Petru Rares nu are turla, particularitate caracteristica pentru bisericile paracliselor bisericesti, sau servind drept lacasuri de cult unor comunitati - orase sau sate - in timp ce manastirile domnesti si bisericile domnesti au totdeauna o...

We visited on a rainy Monday afternoon in March. Only a few people here, mainly outdoor maintenance crews. We found a sign mentioning to pay entrance fee inside the church shop, but the woman there sort of hid from us and would not communicate, possibly a nun required to not socialize (not sure). So we did not pay as there was no donation box or price listed. The inside of the church is stunning, paintings on every surface, but no photos allowed so we respected that. It seemed that most of the grounds were off limits at the time we visited. A good visit...