Situată pe Dealul Moșului care domină orașul Orșova, cu o perspectivă deosebit de frumoasă asupra Dunării aval de Defileul Cazanelor, Mănăstirea ortodoxă de maici Sfânta Ana se remarcă printr-o istorie nebișnuită. Începuturile sunt reprezentate de toamna anului 1918 când viitorul reputat jurnalist interbelic și deputat în Parlamentul României, Pamfil Șeicaru (1894-1980) lupta pe acest deal împotriva armatei germane în timpl Primului Război Mondial. Explozia unui obuz îl îngroapă de viu alături de prietenul său și Pamfil Șeicaru ăși face promisiunea să construiască aici un așeământ monahal dacă va scăpa cu viață. Timp de aproape 20 de ani a aduat banii necesari și ridicarea mănăstirii începe în 1935 cu construirea drumului de acces de la Orșova până la locul viitoarei mănăstiri. Drumul era străjuit de șapte troițe însoțite de bănci pentru odihnă, din lemn de stejar, reprezentând regimentele care au luptat aici, troițele dispărând prin anii 1960. Mănăstirea a fost construită din lemn în anii 1936-1939, fiind formată dintr-o biserică în poziție centrală, mărginită lateral, sub forma literei „U”, de două clădiri lungi care adăposteau chiliile. Ctitorul a vrut să numească așezământul după numele mamei sale, Ana, dar episcopul de atunci a refuzat târnosirea, pe motiv că episcopia nu-și dăduse acordul și nu sfințise locul de amplasare a mănăstirii. De asemenea, așezământul monastic a fost dedicat tuturor eroilor care s-au jertfit pentru România Mare, inclusiv celor căzuți în acest loc. Mănăstirea a funționat câțiva ani până în 1945 când noile autorități comuniste practic au confiscat ansamblul monahal transformându-l, pe rând, în sanatoriu TBC, tabără de copii, apoi hotel cu restaurant și discotecă chiar în înteriorul bisericii și spații de cazare în fostele chilii. Pamfil Șeicaru, aflat în exil, devenise „dușman al poporului” și condamnat, dar la insistențele acestuia autoritățile comuniste se pare că eliberează biserica prin construcția în anii 1980 a unui motel amplasat exact lângă mănăstire. După căderea comunismului, mănăstirea a fost preluată de proprietarul de drept, fiind sfințită cu hramul „Adormirea Sfintei Ana” la data de 2 decembrie 1990. În anii care au urmat, mănăstirea a fost renovată și s-au construit o clopotniță cu altar de vară, Muzeul memorial Pamfil Șeicaru, biblioteca, trapeza, un atelier de croitorie și s-a extins spațiul de cazare pentru pelerini car sosesc aici în număr mare, mai ales în ziua hramului (25 iulie). În biserică se găsește o icoană făcătoare de minuni a Sfintei Ana. În incinta mănăstirii este și mormântul ctitorului, Pamfil Şeicaru, ale cărui rămăşiţe pământeşti au fost aduse din Germania și reînhumate în 2005 la intrarea...
Read moreSo NOT worth the effort to get to it. The road up to the monastery is very narrow and cars pile up unable to pass one another, hindering both traffic and pedestrians alike. The monastery itself is a poor excuse for a tiny park with a handful of benches, the obvious main focus being the giant trinket shop next to the monastery. Despite all this, for some reason people were coming in droves to it! Only to take a picture or two, and then head back? Boggles the mind really. I highly suggest skipping this one, it looks far better...
Read moreMânăstirea Sf.Ana este un așezământ de maici cu viață de obște, in defileul Dunării, unul dintre cele mai frumoase locuri naturale din tara noastră si bogat in semnele creștinătății: troițe, biserici, mănăstiri. Manastirea Sf.Ana este așezată pe coama Dealului Moșului, deal pe care ctitorul ei, ziaristul Pamfil Seicaru sublocotenent in Regimentul 17 Infanterie a fost îngropat de viu de explozia unui obuz, in timpul Primului Război Mondial. Mânăstirea Sf.Ana care poarta numele mamei sale, este mânăstirea pe care si-a propus sa o ridice când va avea bani, ca semn de recunoștință fata de Bunul Dumnezeu ca l-a scăpat cu bine din încercarea vieții sale. Când s-a construit mânăstirea intre anii 1936-1939, Pamfil Seicaru era director al ziarului Curentul din Timișoara, dar si deputat in Parlamentul Romaniei, tot el ctitorind si Monumentul Eroilor de la Mărășești precum si alte două monumente închinate victimilor războiului, in Franța si Ucraina. In 1935 s-a construit un drum bătut cu piatra, lung de un km si jumătate din centrul Orsovei si pana pe dealul care avea sa fie locul mănăstirei-recunoștință, numit Drumul Eroilor, străjuit de șapte troițe din lemn masiv de stejar, reprezentând regimentele care au luptat in zona, in Primul Război Mondial. Acestea s-au deteriorat cu timpul pana au dispărut de tot, prin 1960. Acum ma întreb: in atât amar de ani nu s-a găsit nimeni sa le refacă? Mânăstirea Sf.Ana este un loc cu încărcătură emoțională uriașă, loc de...
Read more