Farul Comisiei Europene a Dunării — Attraction in Sulina

Farul Comisiei Europene a Dunării (CED) din Sulina este unul dintre cele mai vechi și emblematice faruri din România și un simbol istoric al orașului Sulina, situat la vărsarea Dunării în Marea Neagră. Rolul său a fost esențial pentru siguranța navigației pe Dunăre, iar astăzi reprezintă un monument cultural și istoric cu o poveste fascinantă.

Contextul istoric și crearea Comisiei Europene a Dunării (CED) Farul a fost construit în perioada în care Comisia Europeană a Dunării (CED) administra navigația pe Dunăre, începând cu 1856. Comisia a fost formată la Congresul de la Paris după încheierea Războiului Crimeei, având scopul de a supraveghea și asigura libera circulație pe Dunăre, întrucât aceasta era o rută de transport crucială pentru comerțul european. În acest context, CED a dezvoltat o serie de infrastructuri, printre care se numără și farurile de la Sulina.

Construcția și caracteristicile farului Farul CED Sulina a fost ridicat în jurul anului 1869, având rolul de a ghida navele care intrau în Delta Dunării și navigau pe canalul Sulina, una dintre cele mai sigure căi de acces spre Dunăre. Situat inițial aproape de malul mării, farul a rămas în timp pe teritoriul orașului Sulina din cauza sedimentării aluvionare, care a extins în mod constant țărmul, distanțând farul de linia de coastă. Astăzi, acesta se află la câțiva kilometri de mare, dar rămâne un reper istoric.

Farul are o înălțime de aproximativ 17 metri, iar lumina sa era inițial produsă de un sistem cu gaz, înainte de a fi modernizat de-a lungul anilor.

Rolul în navigație și semnificația farului CED În perioada de funcționare activă, farul CED a fost un punct de orientare esențial pentru navele comerciale care tranzitau Sulina. Datorită prezenței sale, navigația pe Dunăre și intrarea în Delta Dunării au devenit mai sigure, iar Sulina s-a transformat într-un port cosmopolit, frecventat de nave din întreaga Europă. De asemenea, farul reprezintă o amintire a epocii de prosperitate a orașului Sulina, când portul era înfloritor și adăpostea comunități internaționale.

Farul astăzi – muzeu și atracție turistică În prezent, Farul CED din Sulina nu mai este folosit în scop de navigație, fiind transformat într-un muzeu. Vizitatorii pot descoperi aici o expoziție dedicată istoriei navigației în zonă, activităților Comisiei Europene a Dunării și importanței orașului Sulina ca port internațional în secolul al XIX-lea și începutul secolului XX.

Muzeul include documente, hărți vechi, instrumente de navigație și alte obiecte istorice legate de activitatea CED. În plus, farul oferă o priveliște panoramică asupra orașului și împrejurimilor, oferind turiștilor ocazia de a experimenta istoria într-un cadru unic.

Moștenirea culturală Farul CED Sulina este astăzi un simbol al orașului și al istoriei navigației pe Dunăre, precum și o mărturie a epocii de apogeu a Sulinei. Ca monument istoric, acesta ilustrează rolul important pe care Comisia Europeană a Dunării l-a jucat în securizarea rutelor fluviale și în dezvoltarea economică a regiunii.

Astfel, Farul CED din Sulina rămâne nu doar o atracție turistică, ci și un simbol al cooperării internaționale și al moștenirii culturale și istorice a...

Farul Vechi reprezintă probabil cel mai important obiectiv turistic al Sulinei care amintește de perioada de glorie din timpul Comisiei Europene a Dunării (1856-1921), organism multinațional răspunzând de libera navigație pe Dunăre și în timpul căruia Sulina s-a dezvoltat de la un simplu sat pescăresc la un cosmopolit oraș-port înfloritor având mult mai mulți locuitori decât în prezent și în care românii au început să predomine doar după Primul Război Mondial. Conform panourilor turistice și plăcii originale de la intrare, farul a fost finalizat de Comisia Europeană a dunării (C.E.D.) în 1870 odată cu digurile, fiind cunoscut sub numele Farul Vechi sau Farul Comisiei Europene a Dunării. Totuși, farul inițial a fost construit la începutul secolului al XIX-lea de Imperiul Otoman care pe atunci stăpânea Dobrogea. Distanța mare față de țărmul mării (2 km) subliniază avansul uscatului în mare prin aluviunile depuse la gurile Dunării. Turiștii pot vizita atât farul în sine, cât și o parte din camerele anexă transformate în muzeu, singurul far-muzeu din țară. De pe platforma din jurul cupolei farului poate fi admirată întreaga panoramă a Sulinei, iar în cupolă sistemul de iluminare aflat în bună stare. La baza farului, o cameră este dedicată lui Eugeniu P. Botez (1874-1933) care sub pseudonimul literar Jean Bart (vestit corsar flamand) a scris romanul ”Europolis” care descrie orașul cosmopolit Sulina la început de secol XX, în perioada C.E.D. Unele personaje ale romanului sunt luate din viața reală, autorul îndeplinind mulți ani funcția de comisar maritim și căpitan de port din partea C.E.D. A altă cameră este dedicată lui George Georgescu (născut la Sulina în anul 1887) și care a fost unul dintre cei mai importanți dirijori români, academician și director al Orchestrei Filarmonice București. Camera de la intrarea în incinta farului prezintă istoria Sulinei și în special perioada de grație 1856-1921 când aici a funcționat Comisia Europeană a Dunării, exponatele încearcând să reconstituie viața socială, culturală, spirituală, economică etc. a Sulinei de atunci, oraș cosmopolit. După desființarea C.E.D., farul a fost preluat de Administraţia Fluvială a Dunării de Jos, ulterior intrând în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea. În 1991 a fost preluat de către Ministerul Culturii şi restaurat, iar din 2003 se află în administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea,...

Farul este construit de administrația rusă care a ocupat Delta Dunării între septembrie 1829 (Tratatul de la Adrianopol) și martie 1856 (Tratatul de la Paris) și a fost dat în funcțiune în data de 25 octombrie 1841, conform avizului către navigatori publicat în ziarul Journal d’Odessa. Scopul său era avertizarea și ghidarea pe vizibilitate scăzută sau pe timp de noapte a navelor care intenționau să intre pe Brațul Sulina venind dinspre Marea Neagră. Lumina farului era vizibilă de la 15 mile marine. Pe 1 aprilie 1879, farul a fost preluat în administrare de Comisiunea Europeană a Dunării, organism european constituit în urma Tratatului de la Paris din 30 martie 1856 și însărcinat cu supravegherea liberei circulații pe Dunăre și a liberului acces în și dinspre Marea Neagră. Farul a fost modernizat, iar în dreptul lui, cu fața spre mare, a fost instalat un panou de dimensiuni mari și vizibil navelor, pe care era afișată adâncimea apei, în picioare, la intrarea pe Canalul Sulina. În timp, farul a suferit o serie de modificări: cupolei i s-a adăugat pe contur un număr de patru rânduri de ochiuri de ferestre cu sticlă din cristal gros. În jurul farului au fost construite locuințe pentru personal și clădiri pentru depozitarea materialelor necesare funcționării instalației, iar iluminatul cu ulei a fost înlocuit cu iluminat electric, între 1910-1911.

După desființarea, în 1938, a Comisiunii Europene a Dunării, farul din Sulina a fost transferat în proprietatea Administrației Fluviale a Dunării de Jos din Galați, apoi în patrimoniul Muzeului „Delta Dunării” din Tulcea. Farul a fost scos din funcțiune în 6 ianuarie 1986, cand a fost declarat far stins (înlocuit cu Farul nou). În 1991, el a fost preluat de către Ministerul Culturii și restaurat între 1995 și 1997, fiind transformat în muzeu. Din 2003, ansamblul muzeal se află sub administrarea Institutului de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea. Muzeul actual adăpostește la parter o sală dedicată Comisiunii Europene a Dunării, precum și cabinetul de lucru al scriitorului Eugeniu P. Botez, cunoscut sub pseudonimul...