"Cozia" Monastery — Attraction in Calimanesti

Grigore Alexandrescu - Umbra lui Mircea...la Cozia.

Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate: Catre tarmul dimpotriva se întind, se prelungesc, S-ale valurilor mîndre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei în cadenta îl izbesc. Dintr-o pestera, din rîpa, noaptea iese, ma-mpresoara: De pe muche, de pe stînca, chipuri negre se cobor; Muschiul zidului se misca… pîntre iarba sa strecoara O suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nalucirei; un mormînt se desvaleste, O fantoma-ncoronata din el iese… o zaresc… Iese… vine catre tarmuri… sta… în preajma ei priveste… Rîul înapoi se trage… muntii vîrful îsi clatesc. Ascultati!… marea fantoma face semn… da o porunca… Ostiri, taberi fara numar împrejuru-i înviez… Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stînca-n stînca, Transilvania l-aude, ungurii se înarmez. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit, Virtuti mari, fapte cumplite îti sînt tie cunoscute, Cine oar’ poate sa fie omul care te-a-ngrozit? Este el, cum îl arata sabia lui si armura, Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapîn, Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura, Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batrîn? Mircea! îmi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc, Unul altuia îl spune; Dunarea se-nstiinteaza, S-ale ei spumate unde catre mare îl pornesc. Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune De la fiii României care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastra la mormîntu-ti a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit. Rîvna-ti fu neobosita, îndelung-a ta silinta: Pîna l-adînci batrînete pe români îmbarbatasi; Însa, vai! n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta, S-al tau nume mostenire libertatii sa îl lasi. Dar cu slabele-ti mijloace faptele-ti sînt de mirare: Pricina, nu rezultatul, laude ti-a cîstigat: Întreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare, De aceea al tau nume va fi scump si nepatat. În acel locas de piatra, drum ce duce la vecie, Unde tu te gîndesti poate la norodul ce-ai iubit, Cîta ai simtit placere cînd a lui Mihai sotie A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit! Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura Ce un urias odata în razboaie a purtat; Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura, Ne-ndoim dac-asa oameni întru adevar au stat. Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite, Însa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc: Prin stiinte si prin arte natiile înfratite În gîndire si în pace drumul slavei îl gasesc. Caci razboiul e bici groaznec, care moartea îl iubeste, Si ai lui sîngerati dafini natiile îi platesc; E a cerului urgie, este foc care topeste Crîngurile înflorite, si padurile ce-l hranesc. Dar a noaptei neagra manta peste dealuri se lateste, La apus se adun norii, se întind ca un vesmînt; Peste unde si-n tarie întunerecul domneste; Tot e groaza si tacere… umbra intra în mormînt. Lumea e în asteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc; Si-ale valurilor mîndre...

The ancient church and monastery were located right at the main road. It is so easy to find. It's a beautiful church, which wasn't so big. Inside, you aren't allowed to take pictures. But that should be fine and respected. All the inside walls and ceiling were covered with paintings. The atmosphere was serene and peaceful. There's a small museum at the back of the church along with a shop for religious articles. Toilet was available across the road. You should go out of the monastery complex and cross the road. It was easy to do as there was a crossing, and despite the busy traffic at the weekend (Sunday), cars would stop whenever people want to cross. The paid toilet (it's cheap) was clean, though you could smell something in the air. When you visit the monastery, go and check some local sellers selling local honey or cooking wooden utensils. Buying something from them could really support the locals. The prices were okay, not expensive. We got 500gr honey for 30 lei...

Situat la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Ramnicu Valcea, ansamblul manastiresc de la Cozia, cu hramul „Sfanta Treime”, la inceput a fost cunoscut sub numele de „Manastirea Nucet”, abia mai tarziu primind numele de „Cozia”, dupa muntele din vecinatate. Biserica mare cu hramul „Sfanta Treime”, armonios proportionata, cu ornamentatie bogata, a fost construita de mesteri din Moravia, dupa modelul bisericii sarbesti din Crusevat, din piatra alba tare, intre 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Batran. Conceputa dupa planul trilobat, ea surprinde prin precizia si perfectiunea realizarii artistice. A fost sfintita la 18 mai 1388. Partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos dateaza din timpul lui Mircea cel Batran. Pictura a fost renovata in 1517, in vremea lui Neagoe Basarab, cand s-a facut si fantana care ii poarta numele, dupa cum se vede intr-un fragment de inscriptie; intre anii 1706-1707 i-a fost adaugat pridvorul, s-a refacut pictura din incinta si s-au adaugat cerdacurile, chiliile si s-a reconstruit havuzul cu apa (baptisteriul din fata bisericii). Toate acestea s-au facut de catre paharnicul Serban Cantacuzino. Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino. Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara. In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938. Manastirea are doua paraclise, unul cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (1583), iar celalat, „Duminica Tuturor Sfintilor” (1710). Paraclisul din zid, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583. Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor. Dateaza din...