Muzeul Unirii este un important muzeu național din municipiul Iași...Muzeul Unirii este situat în centrul oraşului, pe stradă Lăpuşneanu nr.14, şi cuprinde un valoros patrimoniu de istorie modernă....clădirea muzeului constituie ea însăşi, primul şi cel mai important exponat de muzeu...chiar golit de orice mobilier, edificiul constituie un punct de atracţie....pledează în acest sens vechimea construcţiei, stilul arhitectonic, aşezarea în peisajul urban şi cu precădere destinul istoric de excepţie, casă fiind reşedinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi a regelui Ferdinand...construită la începutul secolului al XIX-lea în stil neoclasic, casa trece, de-a lungul primei jumătăţi a secolului al XIX-lea, în proprietatea mai multor familii boiereşti cunoscute din Moldova: Catargi, Paladi, Cantacuzino-Paşcanu, Ghica...între 1859-1862, palatul este închiriat pentru a servi drept locuinţa domnitorului Principatelor-Unite, Alexandru Ioan Cuza....cei patru ani au fost suficienţi pentru că edificiul să rămână în memoria colectivă sub numele de “Palatul Cuza”....timp de peste o jumătate de secol, între 1886 şi 1937, clădirea devine proprietatea Societăţii Creditului Urban din Iaşi....în timpul primului război mondial, când Bucureştiul este ocupat de trupele germane, regele Ferdinand Întregitorul şi-a stabilit aici cartierul general....din anul 1937, edificiul ajunge în posesia statului este declarat monument istoric şi se amenajează la etajul casei, la îndemnul lui Nicolae Iorga, muzeul “Palatul Cuza-vodă”....sub actuala denumire, Muzeul Unirii, deschis la 24 ianuarie 1959, recent restaurat şi reamenajat cuprinde colecţii importante privind istoria Unirii Principatelor Române....parterul prezintă tematic aspecte ale epocii unirii, precum şi un istoric al casei....printre temele abordate sunt cele ce privesc dublă alegere, oamenii Unirii, politică reformatoare a domnitorului Al.I.Cuza....etajul este destinat apartamnentelor domneşti şi cuprinde principalele destinaţii ale locuinţei princiare de la jumătatea secolului al XIX-lea: cabinetele de lucru ale Domnitorului şi, respectiv, Doamnei Elena Cuza, sufrageria, salonul, camera de biliard, salonul Doamnei, un dormitor....patrimoniul muzeului cuprinde o diversitate de piese de o deosebită valoare istorică, memorialistică, documentară,dar şi artistică: documente, carte rară, hărţi vechi, fotografii, costume, artă decorativă( mobilier, porţelan, arginarie, ceasuri,corpuri de iluminat,covoare) aparţinînd familiei domnitoare Cuza, dar şi aristocraţiei perioadei....muzeul posedă şi o valoroasă colecţie de monede vechi şi medalii...instituţia organizează pe lângă activităţile specifice muzeului, programe de pedagogie muzeală, serate muzicale, simpozioane, congrese, lansări...
Read moreBeautifully furnished and decorated, it can definitely be worth a visit if you're interested in Romanian history. I really enjoyed their temporary exhibition about Cuza, they have objects that belonged to him and his wife, as well as documents and paintings that give you an idea of the atmosphere back in his days.
The reason I'm giving only three stars is because of the staff. I didn't appreciate being followed every step of the visit, and I found it almost comical how the lady would close the doors behind me and turn off the lights as soon as I passed into the next room. She didn't bother me in any way, but she made me feel like I was an intruder, not a guest.
As a suggestion for future improvements: maybe invest in some sensors if electricity bills are troublesome, and possibly a surveillance system to make sure tourists don't interact with objects, if...
Read moreDuminică, 13 noiembrie, Muzeul Unirii din Iași.
O clădire superbă a cărei valoare istorică este eclipsată de personalul cel puțin jalnic. Doamnele angajate pe post de camere de supraveghere umane, cu o fizionomie și o atitudine vădit crispate de îndrăzneala unui grup de elevi (însoțit de profesori) dornici să li se explice de către un muzeograf ceea ce văd, răspund că nu există muzeograf decât o dată la două săptămâni și că informațiile necesare pot fi citite (???!!!) de pe foile afișate în fiecare încăpere. Vii la muzeu când nu-i săptămâna de lucru a muzeografului? Ghinion. Participi la un tur jenant și penibil cu iz surdo-mut, în care ești urmărit într-un capăt și altul de cele două angajate a căror duminică la serviciu a fost vizibil deranjată. Priviri mustrătoare și extrem de plictisite care alcătuiesc o atmosferă inconfortabilă.
O liniște care nu ar trebui să existe într-un muzeu unde cineva, plătit pentru asta, trebuie să spună o poveste, căci istoria e o poveste, iar vizita într-un muzeu (mai ales istoric, clădirea este simbolul Principatelor Unite) nu trebuie să fie echivalentul mersului la sala de lectură a bibliotecii. Nu te poți rezuma la cititul unor informații aruncate într-un Word și printate pe niște foi A4. Postului de „supraveghetor de sală”, așa cum și-au descris respectivele cetățene iritate ocupațiunea, poate-i văd rostul la restaurant sau la sălile de păcănele, în orice caz nu la muzeu. La muzeu și mai ales într-o clădire care a fost reședința domnească a lui Cuza, și mai târziu, a regelui Ferdinand, caut povestea AUDIO, informația rostită, prezentată, povestită de un muzeograf care se transformă-n povestitor și mă poartă în epocile trecute. Îmi captează atenția, interesul și dorința să aflu cât mai multe.
Sigur, încăperile, mobilierul, rochiile și uniformele expuse sunt extrem de frumoase, adevărate bijuterii, dar simpla privire nu e de ajuns. Nu într-un oraș care are un circuit istoric special dedicat turiștilor și în care este inclus Muzeul Unirii. Cu ce au rămas copiii la ieșire? Cu fețele acre ale angajatelor care abia așteptau să plecăm mai repede pentru a relua liniștite numărătoarea orelor până la ruptul ușii.
Ironic sau nu, astăzi se împlinește un an de la dispariția inegalabilului istoric și muzeograf, Sorin Iftimi. Oamenii precum dumnealui dispar ușor-ușor și rămânem doar cu niște simpli angajați. Atât.
O experiență dezamăgitoare, mai ales într-un oraș în care s-a...
Read more