A fost construită de bogatul negustor armean Dicran Emirzian...patrimoniul arhitectural lăsat de armeni la Constanța este, poate, cel mai impresionant în comparație cu celelalte comunități minoritare...doar bogații comercianți greci se puteau compara cu negustorii armeni în ceea ce privește clădirile impozante...ridicată după planurile arhitectului Ioan D. Berindei, clădirea ce se desfășoară pe două etaje și mansardă a fost ridicată într-un superb stil eclectic, cu tușe ale neorenașterii italiene și cu elemente neoclasice...talentul și priceperea arhitectului Berindei au făcut ca această superbă clădire să intre în memoria orașului din punct de vedere arhitectonic și să reprezinte o emblemă a zonei peninsulare...interesant este că imobilul constănţean al Casei cu Lei are o surată la fel de celebră, în Bucureşti, pe Calea Victoriei, tot o Casă cu Lei, comandată şi locuită de, probabil, cel mai bogat român al tuturor timpurilor, Gheorghe Grigore Cantacuzino...după capitularea Constanţei şi instalarea administraţiei germane a mareşalului Mackensen, la 22 octombrie 1916, Casa cu Lei a fost rechiziţionată de trupele austro-ungare care şi-au stabilit aici sediul central al Consiliului de Administraţie Imperial pentru Provinciile de Răsărit...a fost şansa clădirii de a fi ferită de devastările obişnuite ale soldaţilor şi ofiţerilor bulgari dar şi voinţa contelui Pal Loniay, administratorul civil al Austro-Ungariei în Dobrogea, de a îşi găsi o reşedinţă somptuoasă...imediat după Primul Război Mondial, la începutul anilor 20 ai secolului trecut, Casa cu Lei a devenit sediu de bancă, urmând ca, după reabilitarea din anii 70, să devină restaurant...anii democrației de după Revoluție nu au fost blânzi nici pentru Casa cu Lei, care astăzi este aruncată în anonimat...paradoxul face ca această clădire să fie deținută de omul cunoscut drept cel mai important om de afaceri al Constanței și unul dintre cei mai potenți investitori ai României...ca în cazul multora dintre clădirile de patrimoniu ale Constanței, și Casa cu Lei este lăsată în uitare de către proprietarii...
Read moreCasa cu Lei şi faima aristocratului Loniay, un concubinaj din Constanţa Primului Război Mondial, este o altă poveste necunoscută a oraşului.
După capitularea Constanţei şi instalarea administraţiei germane a mareşalului Mackensen, la 22 octombrie 1916, Casa cu Lei a fost rechiziţionată de trupele austro-ungare care şi-au stabilit aici sediul central al Consiliului de Administraţie Imperial pentru Provinciile de Răsărit. A fost şansa clădirii de a fi ferită de devastările obişnuite ale soldaţilor şi ofiţerilor bulgari dar şi voinţa contelui Pal Loniay, administratorul civil al Austro-Ungariei în Dobrogea, de a îşi găsi o reşedinţă somptuoasă. Provenind dintr-una dintre cele mai vechi familii europene şi ale Ungariei, cu o reşedinţă atestată încă din secolul al XIII-lea (palatul de la Medieşu Aurit, jud. Satu Mare), contele cunoştea bine politică: tatăl său fusese prim ministru al Ungariei între 1871-1872 iar el însuşi fusese apropiat al bătrânului împărat Franz Josef al Austro-Ungariei (ce avea să se sfârşească din viaţă la doar o lună după ocuparea Dobrogei). În clădirea de pe strada Titulescu, în primăvara anului viitor, telegrame confidenţiale venite de la Viena anunţau că vărul contelui, Elemer Loniay, o luase în căsătorie pe prinţesa Stéphanie a Belgiei şi că, prin urmare, noul împărat, Carol, îl ridicase pe curajosul ginere la rangul de prinţ al Imperiului Austro-Ungar. Fără îndoială, a fost o recepţie distinsă şi la Constanţa, atunci, pentru a serba decizia împăratului dar, mai ales, intrarea familiei în rândul caselor domnitoare ale Europei.
De altfel, Casei cu Lei i-a fost dată o anumită discreţie istorică a proprietarilor în a ieşi în public cu fapte şi întâmplări petrecute în interior. Contele austro-ungar nu era un petrecăreţ iar vizitele lui regulate la Comandatura germană (din Palatul Regal) şi la cea militară austro-ungară (din hotelul „Regal”) îl fereau de...
Read moreSuch an architectural jewel done by arh. Ion Berindei (he has lions in all his work), this building was home to an armenian trader. Later, it was lended to a less known local printer. It is said that one day, passing by this house, Zambaccian himself saw those paintings in such a wonderful place and fell in love with art. He later became one of the most famous art collectors in Romania. During comunism, The House with Lions was restaurated and became a restaurant. Unfortunately, nowadays awaits another restauration, being closed...
Read more