"Germisara" Roman Thermal Baths — Attraction in Geoagiu

Termele daco-romane de la Geoagiu Băi (Thermae „Germisara”), au și astăzi aproape aceeași formă ca și în antichitate, fiind săpate în “dâmbul romanilor”, un promontoriu circular cu diametrul de aproximativ 100 de metri, situat chiar în inima stațiunii. Astăzi, din anticul complex termal, odată ajunși la stațiunea Geoagiu Băi, puteți vedea vechile terme (bazinul cu apă care nu îngheață nici iarna), tunelul (săpat în anii ’80) și banchetele laterale, precum și rețeaua de canale care furniza apă. Despre termele daco-romane de la Geoagiu Bai, istoricii spun că, după cucerirea Daciei, romanii au descoperit aici un loc bogat în ape minerale şi termale, exploatate, inițial, chiar de daci. Ulterior, romanii au construit aici castrul GERMISARA, toponim de origine dacică, moştenit şi transmis în această formă şi în epoca romană (germ = cald, sara = apă). Potrivit istoricilor, un detaşament al Legiunii a XIII-a Gemina, cantonată la Apullum, este cel care a săpat în calcare instalația balneară ale cărei vestigii se văd şi astăzi. Mai mult, se cunoaşte chiar şi numele constructorului, Lucretius Aqvila, imprimat pe o ţiglă fixată în peretele bazinului mic. De altfel, patru versuri gravate pe o piatră descoperită în ruinele băilor, descriu venerația pe care romanii o aveau pentru nimfe, făpturi mitice, protectoare ale izvoarelor termale: “Ție, regină a apelor, nimfa, podoaba pădurii Bassus, ale cărui rugi tu le-ai împlinit bucuros, Ți-a dedicat, dintr-o stană de marmură altarul acesta Lângă Germisara ta, de pe-ntărite culmi.”

Termele daco-romane de la Geoagiu Băi, pot fi vizitate non-stop, accesul fiind deschis publicului în permanență. Acestea nu sunt supravegheate și, deocamdată, nici nu se percepe vreo taxă de vizitare. Când veți coborî către bazinul antic va trebui să fiți atenți: coborârea este oarecum abruptă și se face prin intermediul unor trepte...

Fostele băi termale romane Germisara, probabil unice în lume prin forma și modul de construcție, constituie acum un sit istoric deosebit de interesant situat la marginea vestică a stațiunii Geoagiu-Băi (județul Hunedoara). Situl apare apare sub forma unui mamelon de travertin (rocă sedimentară formată prin precipitarea carbonatului de calciu în jurul izvoarelor minerale) cu diametrul de circa 95 m și care prezintă în interiorul său o cavernă circulară cu un lac termal pe fundul său. Cunoscute probabil de daci, aceste ape au fost amenajate și valorificate de romani în timpul cât Imperiul Roman a ocupat o parte din Dacia (anii 106-271). Dacă la început romanii au făcut baie probabil chiar în lacul din cavernă, ulterior au construit la suprafață un complex de canale și camere de baie ale căror urme sunt evidente și astăzi. Dat fiind capacitatea curativă deosebită, poate miraculoasă, a apelor termominerale, acest loc devine sacru iar lacul devine un loc de cult, dovadă fiind ofrandele descoperite pe fundul acestuia, dedicate zeițelor tămăduitoare și protectoare a apelor termale: Diana, Higia și Nymphae. În anul 1987 în timpul săpăturilor de adâncire a fundului lacului în vederea recaptării apei, muncitorii au găsit peste opt plăcuţe de aur, circa 600 de monede, o statuie de marmură reprezentând-o pe zeiţa Diana, patru altare şi diferite alte obiecte antice. Un text de pe o plăcuță, aparținând probabil unui dac romanizat, susține continuitatea dacilor în timpul stăpânirii romane. De asemenea, în timpul unor lucrări făcute în vecinătate în anul 1930 au fost dezgropate statui care îi reprezintă pe Esculap, zeul medicinei, şi pe Hygiea, zeița sănătății și a curățeniei. În prezent acest sit istoric se poate vizita liber, putându-se pătrunde în caverna parțial amenajată din interiorul mamelonului de travertin prin vechile...

Sursa : wikimapia Pe vremea romanilor, Băile Geoagiu erau cunoscute sub denumirea de „Thermae Germisara“ sau „Germisara cum thermis“. Băile termale romane (Germisara) se păstrează aproape în aceeași formă ca și în antichitate, fiind construite în actuala localitate Geoagiu Băi, într-un promontoriu circular cu diametrul de 90-95 m. Băile au funcționat în două faze (Germisara și ulterior Termele Dodonei). În anul 1935, la săparea bazinului mic din actualul ștrand cu ape termale, au fost dezgropate statuile reprezentându-i pe Esculap (Aesculap) și Egeea (Hygeea), care stau mărturie vieții intense din acele timpuri.

Aici este atestat și un templu dedicat Nymphaelor, dar și depuneri de altare, statui, monede și obiecte din metal prețios (șapte plăcuțe votive din aur).

După retragerea romanilor, până în Evul Mediunu se regăsesc datele referitoare la Băile Geoagiu, fiind de presupus că au fost lăsate în părăsire. Primele mențiuni referitoare la epoca feudală provin de la Geovan Andrea Gromo, mercenar italian, comandant al gărzii principelui Ioan Sigismund Zápolya[3], care consemnează refacerea băilor la mijlocul sec. 16 de către regina Isabela, soția lui Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei: “a înființat acolo niște băi plăcute, pe care regele le folosește adeseori”[1].

Pastorul german Conrad Iacob Hiltebrandt din Stetin[4] vizitează băile între 1656-1658, consemnând în jurnalul său, printre altele “apa venea dintr-un deal pe o câmpie și era potrivit de caldă (…). Acolo unde cădea apa cu repeziciune, se afla o stânca îngustă de piatră, unde puteau ședea două persoane spate în spate iar jos era un spațiu mare, în formă de dreptunghi, în care se putea înota, cu apa până aproape de gât (…). Romanii se scăldau...