Saint Stephen Tower — Attraction in Baia Mare

"Turnul lui Stefan cel Mare" este clopotnita Bisericii Sfantul Ioan Botezatorul, din Piatra Neamt. Cunoscut mai mult sub denumirea de Turnul lui Ştefan cel Mare, turnul-clopotniţă este amplasat la nord-vest de biserica "Sf. Ioan" şi face parte, împreună cu aceasta, din complexul arhitectural "Curtea Domnească". El s-a păstrat destul de bine, fără modificări importante care să-l îndepărteze de forma sa iniţială. Mult mai elegant, mai bine proporţionat şi mai bogat în detalii valoroase de arhitectură faţă de cel ridicat de Ştefan cel Mare la Mănăstirea Bistriţa sau la Botoşani, turnul din Piatra-Neamţ a fost construit la un an după sfinţirea bisericii, fapt consemnat în pisania de pe zidul estic: Io Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a zidit această clopotniţă împreună cu doamna sa Maria, fiica lui Radu voievod, şi cu prea iubitul lor fiu Bogdan voievod, în anul 7007 (1499), iar al domniei sale anul al 43-lea curgător, octombrie 28. Este o prismă înaltă, cu latura de 5,80 m, de secţiune pătrată până la înălţimea de 7 m (deasupra catului al II-lea), şi care prin ieşirea muchiilor devine octogonală, cu laturile neegale, muchiile prismei pătrate prelungindu-se pe teşituri, pe o înălţime de câţiva metri, cu câte un contrafort, ca la toate turnurile de acest fel - care au servit şi ca loc de refugiu şi apărare împotriva atacurilor vrăjmaşilor. Încăperea de la nivelul solului, boltită cu un semicilindru, este izolată. Construcţia este executată din piatră brută străbătută cu câteva brâie de cărămidă. Muchiile prismei şi contraforţii, din piatră făţuită. Pe feţele netede ale blocurilor de pe colţuri se mai păstrează pe alocuri discurile mici de teracotă smălţuită şi colorată care astupă găurile lăsate de cleştii cu care au fost ridicate pietrele pe schelă, îmbogăţind totodată decorul faţadei. Camera clopotelor reţine atenţia prin urmele arcelor de susţinere şi pandantivii de colţ, ceea ce ne duce cu gândul la o boltă semisferică. Astăzi în camera clopotelor se găsesc 4 clopote: cel mare, din secolul al XVII-lea, cu o sonoritate unică, altul din secolul al XIX-lea, iar celelalte două sunt turnate în anul 1979, la Târgu Neamţ, de către meşterul Damian. Decoraţiunile sunt realizate de firidele existente în partea superioară şi de brâurile de cărămidă aparentă care înconjoară turnul la limitele ferestrelor mari şi sub fereastra mică de la primul cat. Pe la jumătatea veacului XIX se face supraînălţarea turnului, peste ultimul nivel medieval creindu-se o încăpere pentru "păzitorii de foc". Într-o stampă executată de Gh. Asachi în 1847 foişorul nu se observă, dar se ştie că el exista deja în 1861, an în care s-a deschis o listă de subscripţie publică pentru achiziţionarea şi montarea în vârful turnului a unui orologiu de mari dimensiuni. Primul ceas se pare că a fost adus de la Viena şi montat în anul 1861. Pe de altă parte se spune că în ocniţa din peretele de est a turnului a existat o tăbliţă care cuprindea date despre construcţia foişorului şi aşezarea ceasului public. Pe tăbliţă apărea următoarea însemnare "Ceasul din acest turn a fost donat de Vasile Miteanu, în memoria moşului său Nicolae Gridov în anul 1890". Unele surse indică faptul că orologiul din Turnul lui Ştefan cel Mare a fost fabricat într-un atelier din Viena, în anul 1888. Mecanismul ceasului a fost schimbat, se pare, de mai multe ori de-a lungul timpului. Cel existent în momentul de faţă în turn, şi care nu mai este cel original, a fost montat în anul 1920, prin contribuţia unor negustori din Neamţ, şi a fost o comandă specială pentru Piatra-Neamţ. Ceasul a funcţionat continuu până la al doilea război mondial. A fost reparat prin anii '60 şi a funcţionat până în anul 1975. Prin 1980 a fost din nou reparat şi a mai funcţionat până în 1989, după care acesta s-a oprit. A fost reparat şi repus în funcţiune...

A 40 méter magas Szent István-torony, Nagybánya szimbóluma. Nagy Lajos király 1347-ben megerősítette a település lakóit kiváltságaikban és egyben biztosította őket arról, hogy a templomuk építéséhez szükséges követ és fát a város határain túli királyi, sőt, akár földesúri földekről is. Valószínűleg ekkor már küszöbön állt a gótikus stílusban épülő templom befejezése. Egy 1387-ben kelt szerződés a templom Szűz Mária oltára előtt köttetett, tehát ekkorra már biztosan felszentelték és használták a templomot.

A XVI. század közepén, a reformáció idején, a Szent István templomot többnyire a református gyülekezet használta mintegy 120 éven keresztül. A protestánsok lutheránus és református ágakra való szakadása után a Szent István templomot a protestánsok szerezték meg, később azonban a kálvinistáké lett. 1673-ban Spankau tábornok az ellenreformáció jegyében kizavarta a reformátusokat a templomból, Thököly Imre idejében viszont a lakosság felkelt a császári elnyomás ellen és visszavette a templomot is 1678-ban. 1687-ben az újra berendezkedő császári adminisztráció a jezsuitáknak adományozta a templomot, amit aztán a Rákóczi-szabadságharc ideje alatt újra visszavett a város református lakossága. 1712-ben a császári hatalom immár harmadszor vette el fegyveres erővel a templomot és adta újfent a jezsuitáknak, akinek ekkoriban már nem volt szükségük a hányattatott sorsú épületre. A város reformátusai hiába folyamodtak több kérvényben a templomukért, azt nem kapták vissza, állaga így folyamatosan romlott. A leginkább szükséges javításokat a város elvégeztette ugyan, de a templom egyre romosabbá vált, építőanyagát kezdték elhordani. Végül 1847-ben a templomot a tanács lőporral felrobbantatta, építőanyagát eladta, ill. építkezésekhez felhasználta.

A ma is álló torony a templom nyugati homlokzatában állott. A torony középkorban ismeretlen sisakja az 1500-as évek végén leégett, majd 1619-ben készült először zsindelyes, négy fiatornyos, hegyes gúla alakú sisakja. 1699-ben már óra is volt a toronyban, amit 1705-ben újrazsindelyeztek. Egy 1754-es festményen még feltűnik ez a torony, ami 1769-ben egy villámcsapást követő tűzben leégett. 1770-ben Siesenpech György tervei szerinti barokk hatású bádog hagymasisakkal pótolták, de később ez is leégett. A ma látható, fémlemezzel fedett, négy fiatornyos sisak Schulz Ferenc tervei szerint készült 1871-ben, de sajnos a munkálatok során a Hunyadi János idejéből fennmaradt csúcsíves ablakpárkányt is elbontották. A századfordulón Sztehlo Ottó vezetésével végeztek még kisebb felújítást a tornyon, azóta lényegében csak állagmegóvó munkálatok folytak rajta. Számos középkori, faragott kőrácsos ablak őrződött meg a torony falában. A torony déli falába egy Roland-dombormű van befalazva: a város pallosjogának jelképe. Északi oldalán megmaradt a templom csúcsíves nyugati díszkapujának bélletes maradványa. Nyugati falában rozetta található, fölötte a város címerével. A toronyaljban – ahol megmaradt a középkori boltozat – kis kőtár őrzi az egykori templom összegyűjtött faragványait. Az 1970-es években a helyi múzeum munkatársai kisebb ásatást is kezdtek a templom területén, de az előkerült aranytárgyak miatt az állambiztonság a kutatást leállíttatta, a dokumentációt...

One of the main attractions in Baia Mare, the tower seems recently renovated and it looks really nice. It can be visited for a very cheap fee, but you need to read the instructions for visiting the tower near the entrance. We read them afterwards and missed the fact that the bell is still in service and the visits depends on the time intervals when the bell is ringing. There is a nice view of the city from the top of the tower and 15 to 30 minutes should be enough for the visit. The square where the tower is located is nicely renovated as well, hence while in town, spending 1 hour here is...