The Casino of Sinaia — Attraction in Sinaia

Cazinoul din Sinaia: O Bijuterie a Eleganței și Misterului Românesc

Așezat în mijlocul spectaculoșilor Munți Carpați, Cazinoul din Sinaia rămâne un simbol durabil al grandorii arhitecturale și al patrimoniului cultural al României. Construit în 1912, acest reper magnific a fost inspirat de somptuosul Cazino din Monte Carlo, întruchipând rafinamentul și farmecul epocii Belle Époque.

Comandat de Regele Carol I și proiectat de renumitul arhitect român Petre Antonescu, cazinoul a fost amplasat strategic în Sinaia, o stațiune deja cunoscută sub numele de „Perla Carpaților.” Deja celebră pentru Castelul Peleș, reședința de vară a regalității române, Sinaia era un far al aristocrației europene. Cazinoul a fost conceput ca un complement perfect pentru acest decor pitoresc, oferind o experiență de lux și divertisment de neegalat.

Marea inaugurare a Cazinoului din Sinaia, în 1913, a fost un eveniment strălucitor, atrăgând înalta societate din întreaga Europă. În anii săi de glorie, acesta a devenit epicentrul divertismentului de elită, găzduind baluri fastuoase, concerte captivante și nopți palpitante de jocuri de noroc. Sălile elegante răsunau de melodiile celor mai renumite orchestre, în timp ce zgomotul ruletei și al cărților de joc adăugau un plus de vibrație atmosferei.

O Legătură Secretă: Tunelul Subteran

Adăugând un plus de farmec cazinoului este legătura sa istorică cu Hotel Palace, o clădire la fel de impunătoare, construită pentru a găzdui clienții bogați ai cazinoului. Un tunel subteran secret lega cele două clădiri, permițând mișcarea discretă între ele. Se spune că acest pasaj era folosit de oaspeții VIP și de personal, asigurând intimitate și confort celor care căutau o experiență exclusivistă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial și al regimului comunist, tunelul a căpătat un nou rol, fiind folosit ca rută sigură pentru transportarea obiectelor de valoare și, posibil, ca pasaj de evacuare. Deși acum nu mai este accesibil publicului, existența sa continuă să fascineze, alimentând povești despre întâlniri clandestine, schimburi secrete și comori ascunse.

Un Reper al Rezilienței și Transformării

La fel ca multe alte locuri din Europa, Cazinoul din Sinaia a cunoscut și perioade dificile. Deși a prosperat în perioada interbelică, activitatea sa a scăzut în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. În cele din urmă, cazinoul a renunțat la jocurile de noroc și a găsit un nou scop ca centru cultural. Astăzi, acesta găzduiește expoziții prestigioase, conferințe, concerte și evenimente private, păstrându-și moștenirea ca un centru al eleganței și rafinamentului.

O Capodoperă Arhitecturală

Designul impresionant al Cazinoului din Sinaia rămâne un punct de atracție al orașului. Fațada sa neoclasică impunătoare, scările grandioase și interioarele detaliate meticulos sunt o mărturie a măiestriei epocii Belle Époque. Sala Oglinzilor, decorată cu candelabre strălucitoare și ornamente rafinate, continuă să captiveze vizitatorii cu frumusețea sa atemporală.

Un Testament al unei Epoci de Aur

Reconvertit acum într-un spațiu cultural și istoric, Cazinoul din Sinaia îi invită pe vizitatori să pășească înapoi în timp și să experimenteze splendoarea unei epoci apuse. Fie că ești atras de trecutul său plin de povești, de măreția arhitecturală sau de misterul tunelului subteran, Cazinoul din Sinaia promite o incursiune în bogatul patrimoniu cultural al României.

Cazinoul din Sinaia rămâne nu doar un monument al istoriei, ci și un simbol viu al eleganței și...

,,Casino”-ul din Sinaia a fost construit în timp record, de numai un an (1911-1912), pe locul unde se afla cândva vila Ghica, prima vilă a staţiunii, înălţată de prinţul Dimitrie Ghica. Casino-ul din Sinaia l-a avut ca principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la cazinoul din Monte Carlo, tocmai de aceea s-a speculat că această clădire ar fi copia fidelă a edificiului francez. Inaugurarea Casino-ului constituind un eveniment important, autorităţile vremii au cerut concursul lui Alexandru Davilla, personalitate marcantă în domeniu, să prezinte, pe marea scenă, un spectacol de înaltă ţinută, la care au asistat familia regală şi Titu Maiorescu, pe atunci prim ministru al ţării. Memorabila seară a continuat cu un concert sensibil susţinut de George Enescu şi s-a încheiat cu focuri de artificii. Weekend-urile la Casino atrăgeau protipendada pentru ruletă, jocuri de cărţi (baccara, braziliană), rummy, şah, table şi ţintar. La ora 16:00, când se deschideau sălile de joc, „slujitorii viciului” coborau din „trenul de plăcere” Bucureşti-Sinaia care circula sâmbăta şi duminica. Fluxul jucătorilor din acea perioadă este de neimaginat pentru zilele noastre, acest “magnet social” găzduind, în fiecare zi de joc, 600-800 de persoane. La cele 13 mese din marea Sală a Oglinzilor luminate de candelabre de cristal se desfăşurau jocurile de ruletă, iar în Sala Ovală, chemin-de-fer. Printr-o uşă glasvand pătrundeau acordurile orchestrei de jazz din barul-restaurant, unde se făcea consumaţie şi se dansa. Sala mai mică, “la salle privée”, avea numai două mese la care miza minimă era de cinci ori mai mare decât în alte săli. Se spune că, înainte de a pătrunde în Casino, jucătorii, încrezători în şansele unor câştiguri însemnate, aruncau arginţi în fântâna arteziană din apropierea clădirii. Odată intraţi în cazinou însă, erau repede seduşi de beţia jocului şi pierdeau sume importante de bani; apoi, luau împrumuturi cu dobânzi uriaşe, iscăleau poliţe ce valorau o avere şi, de parcă totul s-ar fi rezumat doar la câştig, femeile îşi jucau chiar şi bijuteriile, iar bărbaţii, ceasurile cu lanţ de aur. La doi paşi de Casino se afla, la acea vreme, cel mai original bazar al staţiunii. Cu turban roşu-visiniu şi şalvari de mătase, turcul Hagi Benlian sau Benli, cum îl ştia toata lumea, momea trecătorii cu tot felul de podoabe orientale: argint filigranat, încrustaţii în metal, obiecte de jad, chihlimbar, sidef, corali, mărgean; dulciuri ca la Istanbul: bomboneturi, siropuri, sugiuc, rahat, nuga, susan, baclavale, pistil de caise, dulceţuri şi serbeturi; tutun sau ţigarete şi cafea. „Benli ştia să şi ghicească. Îşi alegea din clientele o cucoană, făcându-i un semn discret să-şi întoarcă ceaşca de cafea, după care venea personal cu tava să adune ceştile. La plecare, curioasa afla de la turc 2-3 numere (din cele de la 1 la 9) pentru care femeia îi strecura în palmă, tot discret, câţiva poli. Apoi fugea la „ruletă” să-şi încerce norocul.” (Gh. Nistorescu, în „Din plaiul Prahovei la Sinaia”).

Astăzi, cu o istorie cel puţin interesantă, o arhitectură în continuare unică prin eleganţă, prestanţă şi modernizări recente, monumentul se află în subordinea Consiliului Local al oraşului Sinaia şi adăposteşte Centrul Internaţional...

Spent the worst New Year party ever last night! No parking spaces, icy inside their yard/park which dangerous to walk especially women, music was extremelly noisy and what you think: the “swedish buffet” for all the quests, hard to walk throught the dancing ring with the foods in your hand. Also waiting on a long queue... The company who organised that “the most exclusive New Year party in Romania” still needs a lot to do for the money paid by the guests! Left after 2 hours! Unfortunatelly, Romania is worst then 30 years ago for festive seasons events. Even inside the Casino looks nice, outside on the streets is chaos! The City Council needs to spent some to clear the ice at least @ the park entrances as very...