Am făcut o rezervare telefonică la Pensiunea Gura Pădurii pentru 5 persoane cu aproximativ 10 zile înainte de Revelion. Persoana cu care am interacţionat telefonic, un bărbat, a fost deosebit de răbdătoare, ne-a explicat detaliat orice informaţie asupra căreia ne-am interesat, chiar dacă s-a întâmplat să fim mai insistenţi probabil decât majoritatea clienţilor. Când am ajuns însă acolo, am fost întâmpinaţi de adevăratul proprietar a pensiunii - o femeie mai în vârstă, care încă de la primele schimburi de replici mi s-a părut a fi foarte rece. Iniţial nu am băgat de seamă, crezând că e doar o impresie. Zilele următoare însă, mi-au demonstrat că nu era doar o impresie.
În prima seară, ne-am dus să cinăm la un restaurant din apropiere. În dimineaţa următoare, doamna ne-a făcut observaţie cu privire la noroiul pe care dânsa presupunea că l-am lăsat pe hol. Nu am obiectat nimic, ne-am cerut scuze şi i-am promis că vom fi mai atenţi, deşi noi ne şterseserăm la intrare. În seara respectivă am cinat din nou la restaurantul cu pricina, însă la întoarcere, de data aceasta, am fost foarte atenţi să ne ştergem bine pe picioare la intrarea în pensiune. Cred că am stat peste 5 minute să ne ştergem, dar, cu toate acestea, în urma noastră lăsam urme (Nu am intrat în noroi, însă având în vedere că pe drum nu există trotuare, am fost nevoiţi de câteva ori să ieşim de pe asfalt în zăpada umedă pentru a ne feri de maşini). Personal, consider că am făcut tot ce am putut, ba mai mult, am luat mopul (deşi nu aveam absolut nicio obligaţie ca şi clienţi să facem acest lucru) şi am curăţat cum am putut în urma noastră. A doua zi, scandal mare. Cu strigăte şi cu ameninţări de tipul "Voi vorbi cu şeful fiecăruia! Veţi plânge voi, pentru ceea ce mi-aţi făcut aici!". Am încercat să îi explicăm cu frumosul că am făcut tot ce am putut, iar dânsa insista să luăm maşina la restaurant, altfel ne va da afară. Când unul dintre tovarăşii cu care eram a folosit acelaşi ton pe care îl folosea şi dânsa, doamna a făcut stânga-mprejur, a închis uşa şi a plecat, spunându-ne că peste tot există camere ascunse prin pensiune, cu care filmează tot, iar filmările le va trimite la poliţie. Zilele ce au urmat s-a păstrat o tensiune uriaşă între noi şi doamna proprietar. Noi îi dădeam bineţe, dânsa nu ne vedea. Într-o seară, pe când dădeam cu mopul pe scări, m-am întâlnit cu o femeie de servici care s-a grăbit să îmi ia mopul şi să continue ea, moment în care "cineva" a scos capul pe uşă şi m-a întrebat rece: "-Ce faci?" "-Eu bine, dau cu mopul!" "Bine faci!"... şi a intrat înapoi în cameră, moment în care femeia de servici, cu un zâmbet înţelegător mi-a luat mopul şi şi-a cerut scuze în numele proprietarei. În ultima zi, de fiecare dată când ne-am întâlnit cu dânsa, ne zorea să plecăm. Ei şi atunci, la plecare, eram pe punctul de a pune o recenzie negativă, însă aceste două săptămâni au fost un sfetnic bun, deoarece, Cabana Gura Pădurii e impecabilă, iar în afară de doamna proprietar, toate persoanele cu care ne-am întâlnit, respectiv femeia de serviciu şi bărbatul cu care am vorbit când am făcut rezervarea, s-au purtat cu noi impecabil, dând dovadă nu doar de profesionalism, ci şi de omenie. Ţin mult să menţionez că domnul respectiv este fiul dânsei şi este un om de nota 10,un om care s-a ocupat foarte mult ca noi să ne simţim bine, s-a dus la gară după unul dintre noi, la final când ne-am cerut scuze de eventualele neplăceri, şi-a cerut el scuze faţă de noi, iar ziua de după plecare a căutat prin toată pensiunea un trepied pe care am presupus că mi l-am uitat acolo. Pensiunea Gura Pădurii: o pensiune curată, la care te poţi simţi foarte bine. Însă trebuia amintit şi despre doamna în cauză, deoarece nu toţi trecem aşa de repede peste un astfel de comportament deranjant. În ceea ce mă priveşte, m-am simţit foarte bine pe toată durata şederii. Aş fi acordat 5 stele, însă dacă aş fi făcut asta, nimeni nu ar mai fi citit...
Read more
Learn more insights from Wanderboat AI.
