Amplasata in zona nord-estica a orasului, in apropierea Cetatii de Scaun, este considerata de unii cecetatori ca una din cele mai vechi biserici moldovenesti. Se presupune ca ar fi fost fondata inainte de domnia lui Alexandru cel Bun, ori de Dragos, ori de Petru I Musat. Oricum, in 1402, Alexandru cel Bun ridica Mirautii la rang de biserica mitropolitana a tarii si biserica de incoronare, pana in anul 1522, cand se ridica o noua catedrala mitropolitana. Biserica a fost distrusa in timpul domniei lui Stefan cel Mare, domnitorul ridicand peste ruinele ei o alta biserica, devenind astfel al doilea ctitor. In 1513, biserica este devastata din nou si lasata in paragina pana in sec. XVII (carasteristic epocii fiind inlocuirea peretelui despartitor dintre naos si pronaos, brau asezat intre doua randuri de caramizi dispuse in "dinti de fierastrau", monede suedeze cu monograma G. A. = Gustav Adolf, gasite in resturi de zidarie) . Foarte diferita de forma originara, cea actuala este rezultatul restaurarii ample dintre anii 1898 - 1901, sub conducerea arhitectului Carl Romstorfer. Pictura interioara este realizata in tempera, intr-o factura occidentalizata, de catre pictorul vienez Karl Jobst (1898 - 1903) . Pictura exterioară se păstrează în urme fragmentare numai pe brâul superior şi are scene biblice. Astăzi este greu vizibilă. Restaurări ulterioare au avut loc între 1990-2001. Alte informaţii: Cercetările arheologice din 1976 au scos la iveală temeliile bisericii ridicate în vremea lui Petru I Muşat. Materialul numismatic descoperit în timpul aceloraşi săpături arheologice datează din secolele XIV-XVII. Printre cele 32 morminte de la Mirăuţi se numără şi unul care a fost atribuit lui Petru I Muşat, fără probe concludente. Acesta este un cavou de cărămidă situat în naos, primul dintre morminte ; în el se aflau un sicriu trapezoidal cu oseminte şi urme textile. Cu prilejul restaurărilor din 1990-2001 a fost descoperit mormântul Evdochiei de Kiev, prima soţie a lui Stefan cel Mare (în 1996) , şi un alt mormânt...
Read moreCălătorul care se osteneşte să urce pe drumurile Ţării de Sus nu poate nicidecum să ocolescă vechea cetate a Sucevei. Îl cheamă aici secole multe de istorie, poveşti minunate cu domni şi domniţe, cu crai de departe, cu comişi, logofeţi, boieri putrezi de bogaţi şi nespus de darnici. Aici se spune despre oşteni viteji căliţi în lupte crunte, despre mitropoliţi luminaţi, ctitori de cultură sau cu monahi şi sihaştri înţelepţi, ce s-au lepădat de cele deşarte şi au găsit cale spre Împărăţia Cerurilor. Destinul Cetăţii si al oraşului se împleteşte fericit cu un altul, al unei biserici. Şi ea deosebită ca şi târgul în sine. Peste vale de Cetatea de Scaun se înalţă şi azi, semeaţă, falnică şi mândră, sfidând veacurile, Biserica Sf. Gheorghe sau Mirăuţi. În alte vremuri silueta ei zveltă se zărea de departe. În anii din urmă, o jumătate de veac au încercat unii să o ascundă privirilor. N-au reuşit pe deplin. Din vale ţâşneşte şi acum cu mândrie turla cea mare. Din bulevard, dacă treci şi vrei să cuprinzi panorama văii nu poţi să nu dai de minunatul locaş. Azi e frumoasă şi primitoare, dar câte n-ascunde între ziduri: bucurii şi dureri, extaz şi agonii, moarte şi viaţă... Şase secole de istorie, de zbucium si alinare aici, chiar în vale, la nici cinci minute de...
Read moreI was able to get a sneak peak inside this beautiful church as the doors were unlocked. The interior is ornate and stunning.
The grounds are abundant with healthy roses. Off to one side where the green container is drinking water. Near there, you can get a glimpse of the fortress in the background.
It’s a calming and peaceful place where there are many...
Read more