Hanul Domnesc — Attraction in Suceava

Hanul Domnesc din Suceava este cea mai veche clădire civilă din oraș ce s-a păstrat în întregime. Ea are două nivele (parter și etaj), construite în perioade diferite. În secolele al XV-lea și al XVI-lea în această zonă se aflau ateliere meșteșugărești (în special ateliere de olari). Pe locul unei clădiri mai vechi, este construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea o clădire cu parter și pivnițe. Clădirea este atestată documentar în anul 1627 ca fiind casa lui Miron Barnovschi, domnitor al Moldovei (1626-1629, 1633). Acesta o donează Mitropoliei Sucevei pentru a fi transformată în han, iar veniturile obținute să fie folosite pentru „luminatul la sfintele moaște”. Clădirea are rolul de Han Domnesc, aici fiind adăpostiți oaspeți de seamă, mari negustori, călători străini sau dregători veniți la domnie. În anul 1775, nordul Moldovei este anexat de către Imperiul Habsburgic. În perioada stăpânirii austriece, în Hanul Domnesc se amenajează o casă de vânătoare pentru membrii familiei imperiale, aici poposind boierii și demnitarii austrieci când se întorceau de la vânătoare. Construcția este consemnată în registrul delimitării proprietăților din anul 1786, ca locuință pentru membrii familiei imperiale când veneau la vânătoare. Clădirii i se adaugă un etaj cu patru încăperi, unde se pătrunde de pe o scară exterioară. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea imobilul este cumpărat de către baronul Kapri, iar la 1856 figurează în planul orașului Suceava sub denumirea Hanul Domnesc, pe Strada Kaprigasse. După 1918, Hanul Domnesc devine proprietate particulară. După instaurarea regimului comunist în România, imobilul este trecut în proprietatea statului, foștii proprietari, familia Colomeischi, primind o despăgubire de 53.189 lei, adică aproximativ 50.000 de lei noi (la valoarea din anul 2006). Între anii 1962-1966, clădirea este restaurată de la nivelul pivniței până la acoperiș, aspectul exterior fiind readus la forma originară.S-a urmărit reconstituirea elementelor de arhitectură interioară de la parter, în fosta bucătărie a hanului, pe locul cuptorului s-a ridicat un altul inspirat din cuptoarele moldovenești, la etaj s-au păstrat grinzile de stejar ale plafoanelor celor două coridoare. La data de 28 iunie 1968, în clădirea fostului han se deschide Secția de Etnografie și Artă Populară a Muzeului Județean Suceava. În anul 1982 expoziția permanentă este reorganizată având ca idee de bază tematică reprezentarea complexă a celor șase zone etnografice ale județului: Suceava, Fălticeni, Humor, Rădăuți, Câmpulung și bazinul Dornelor. Ulterior, clădirea devine sediul Muzeului Etnografic al Bucovinei. O nouă reorganizare este finalizată în 2003. În urma acestor lucrări, parterul clădirii reconstituie un han din perioada secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, care găzduia oaspeți de seamă, dregători, negustori, ce străbăteau drumurile comerciale și se opreau în târgul Sucevei. După Revoluția din 1989 clădirea fostului Han Domnesc este revendicată în instanță de către Ustinia Colomenschi, moștenitoarea foștilor proprietari ai imobilului. În anul 2004 Tribunalul Suceava respinge solicitarea de retrocedare pe motiv că imobilul face parte din categoria clădirilor de utilitate publică. Recursul făcut de solicitantă la Curtea de Apel Suceava nu se mai judecă pentru că între timp apare Legea 247/2005 privind retrocedarea integrală a proprietăților, iar acțiunea în instanță este suspendată. Ca urmare a acestei legi, Ustinia Colomeischi depune în 2005 o notificare la un executor judecătoresc, care pune în vedere Complexului Muzeal Bucovina că această clădire și terenul aferent trebuie restituite în natură proprietarului de drept. Se stabilește ca Ustinia Colomeischi să achite Complexului Muzeal Bucovina contravaloarea actualizată a construcțiilor și dotărilor ce s-au efectuat după preluarea clădirii de către muzeu, precum și despăgubirea de 53.189 lei primită de familia sa. Conform legii, proprietarul este obligat să păstreze destinația clădirii timp...

Wonderful ethnography museum hosted by a very old house that used to be an inn for high ranking officials in the 18th century before Bucovina was annexed by the Habsburgs.

The building dates from the end of the 16th century and it's attestation in official documents dates from the 1620s

In the 1960s it was revamped from cellar to the roof and now it not only looks good but is host to a museum with hundreds of wonderful craft including clothes, rugs, painted eggs, all sorts of traditional furniture, utensils, decorated bowls and plates etc.

Admission ticket is a pittance for what you...

A spot if history in the center of the city. Authentic inn with a generous green yard with a lot of information inside. Ask when you entry for a guide. Definetelly worth 30 minutes or 1 hour of your time. Easily to reach, available parking spots and...