Osteria Bakarè — Restaurant in Peschiera del Garda

Osteria Bakare is a beautiful hidden gem, with amazing regional food and perfect service. It might not look like much from the outside, but a magical space of simple quiet elegance surrounds you when inside, created by seamless efficient service, an excellent wine list curated with taste and unique insights, and quiet peaceful comfort. Chef Elisa was at our table side, and almost everyone else’s as much as she was in the kitchen, serous but smiling and with attention to meticulous details. The simple dishes each had beautiful and complex ingredients that brought out amazing flavors, such as her famous barbecued mango addition to the risotto, and dried combava citrus in the delicious lemon scented spaghetti , and yuzu, shiso, and dashi asian flares. Her recreation of the old school Vitello tonatto “in evoluzione” was a wonderful example of her magical rethinking of the traditional presentation, smartly keeping the old and improbable dish but elevating it and honoring the unique combination. We loved the champagne and caviar list and enjoy starting a meal with those beautiful effervescent bubbles, and our wine guide recommended a unique new small maison we had not tried. Our amazing waitress Cristina, a good and loyal friend to the Chef, was part of the female team there, and has been a strong pillar in the six months old restaurant. But they worked together before at a Michelin starred regional restaurant in the beautiful hills close by for many years. Thank you Elisa and Cristina for making our evening of celebration for my husband and my college bound daughter so special. We will spread the word and be back again, as we are sure this chef and this restaurant will have many many successful years ahead. Standing still in place while running ahead, a true...

Ceva ce nu comandasem

Am ajuns la un restaurant gourmet, fără să fi plănuit. N-a fost o decizie conștientă, informată — ne-am dat seama doar când am intrat. Locul, de o eleganță și un bun gust desăvârșit. Masa, din lemn masiv, purta în ea inelele vizibile ale copacului — ca o întoarcere discretă la natură, la rădăcini.

Paharul de vin plutea parcă, sprijinit pe un picior subțire ca un fir de miere care curge din linguriță. Mi-am amintit de vacanțele la țară, când mamaia bătrână ne cumpăra un borcan de miere de la cineva din sat.

Tacâmurile erau așezate perfect, pe o bucată de marmură șlefuită, tot într-o nuanță caldă de maro. Aveam chiar și farfurioară pentru unt, și cuțit de unt. Ospătarii — impecabili.

Am studiat meniul ca pe un subiect de examen, dar fără să înțeleg prea multe. Nici măcar nu-mi era foame. Sau poate tocmai de aceea a fost bine. Am comandat ceva ușor, iar Adi a ales miel cu un sos și o sticlă de vin alb. Vinul foarte bun, dar și plăcerea de a ține paharul de acel fir subțire care mă purta în trecut sporea gustul.

Și a început spectacolul.

Primul fel a sosit pe trei suporturi diferite: un bol cu o spumă de burrata cu roșii uscate, alb perfect presărat cu pudră de roșii; apoi un foietaj sub formă de coșuleț, așezat pe un soclu, umplut cu tartar de păstrăv și legume; și, cel mai spectaculos, o mânuță de ceramică ținând în palmă un „plic de ceai” umflat, ca o pernă de păpuși.

Ni s-a explicat ce reprezintă fiecare, cum se mănâncă şi în ce ordine. Nu păreau să corespundă cu ce comandaserăm. Dar era prima seară, încă aveam bani și ne-am lăsat purtați în această aventură a gustului.

Și m-am gândit că nu degeaba i se spune artă culinară.

E o artă să combini gusturi și texturi, să le prezinți atât de frumos încât să-ți pară rău să le strici. Spuma era chiar spumă – nici nu știai când s-a topit. Foietajul, ca un cornet de înghețată umplut cu tartar, ți se împrăștia în gură impresionând fiecare papilă gustativă.

Și apoi pliculețul. Nu-ți venea să-l mănânci. L-am apucat cu grijă și am mușcat dintr-un colț. Era plin cu o cremă de vinete cu frișcă și o roșie specială. Minunat. Aflu că se numea „balon de aer” sau ceva asemănător. Și cât adevăr. Toate minunățiile s-au risipit ca niște baloane de săpun.

Ospătarii, mereu atenți, nu ne lăsau cu paharele goale. Ne uitam în jur și ne imaginam poveștile celorlalți. Oare știau unde vin? Sau au nimerit ca și noi? O perlă ascunsă într-un orășel mic.

Când s-a apropiat ospătarul, am crezut că vin felurile comandate. Nu. Ne-a adus un alt intermezzo: două modele de pâine, două grisine și un bol cu unt.

Așa deci, de aceea aveam cuțit pentru unt.

Pâinea era caldă, untul perfect de întins. Una dintre pâini se numea „Trei dorințe” și era dublu coaptă – sau cel puțin așa am înțeles. Nu am lăsat nicio firimitură. Sau poate câteva — dar au fost măturate cu o măturică și un făraș special, discret și rafinat.

Mi-a venit în minte masa de prânz, la o pizzerie, unde vrăbiuțele adunau firimiturile căzute pe jos.

Pâine caldă cu unt. Aș putea să mănânc numai asta, o viață întreagă.

Paharul nu rămânea gol nicio clipă.

În sfârșit, au sosit și felurile principale: tortellini de casă, umpluți cu cod și alte bunătăți, însoțiți de sos de cireșe și cireșe întregi. O pictură. Cum să strici așa ceva?

Farfuria părea modelată chiar atunci, cu marginile ușor ondulate, abia ieșită din mâna olarului. Mielul — cât o treime de telefon mobil — era gătit lent, cu fâșii de ardei capia copt și alte adaosuri. Sosul, turnat în fața noastră, ca un gest teatral reținut.

Am mâncat încet, ca să prelungim experiența.

Suntem în prima zi, dar începem deja să ne întrebăm cât va costa această magie. Așa că renunțăm la desert.

Dar chiar și așa, ni se aduce „ultimul act”: o mini înghețată pe băț, ceva cu fructe de pădure, o tartă cu o cremă fină și bobițe de coacăze, niște bulgărași aduși pe un pat de boabe de cafea — umpluți cu tiramisu — și un bănuț de jeleu.

De plătit? Doar ce comandasem.

Un început de concediu de neuitat. De mâine trecem pe...

Went here thanks to the other good reviews Took more than 15 minutes from when we arrived to be given a menu, very odd. Took over an hour to get any food, and more than 2 hours for 2 courses. All the while sitting on cheap plastic (?garden) furniture which left me with a sore back the next day The food was average (poor by the standard of the other food we had in Italy) and considerable pricier than at better restaurants nearby. Good wine selection, though the waiter tried to upsell us twice on wine when they didn't have our first choice - poor form. Luckily we had some entertainment from a German couple nearby who were very unhappy with their meal and kept arguing with the head waiter. Review copied over from Tripadviser after the management tried to claim my review was illegitimate in their replay on tripadvisor - very poor form. Edit: Just seen the reply from the...