"Carol I" Museum of Brăila — Attraction in Brăila

În Brăila am ales să vizităm un singur muzeu, iar Muzeul Brăila "Carol I" suna în urechile mele drept un muzeu demn de un oraș cu o istorie milenară. Din păcate doar numele m-a impresionat la acest muzeu. Nu am aflat de ce se numește așa si nici nu mi se pare un muzeu demn de un nume așa de important in istoria României. Intrând în muzeu, suntem întâmpinați de o arhitectură comunistă, gen metroul din București. Ne-am zis că poate reușim să ne schimbăm impresia după ce ne uităm mai de aproape in muzeu. La casă muzeul percepe o taxa pentru fotografii, ok, dreptul lor, nu mi-a plăcut deloc! Secțiunea de arheologie pare mai degrabă o arhivă științifică decât un muzeu care își dorește a fi accesibil pentru oricine. Poate că muzeul nici nu-și dorește asta. Suntem instruiți să scanăm codurile QR pentru a afla mai multe informații despre exponate. Am făcut aceasta complet în secțiunea de arheologie, ceea ce nu mi-a raspuns la multe întrebări. Ce legături aveau acele popoare stravechi între ele, cine erau stră-românii și de unde provin exponatele? Nu am înțeles, poate eram eu prost. Ok, trecând peste asta, am ajuns la macheta orașului medieval, aceasta este descrisă a fi hexagonală, dar are 4 ziduri interioare apoi 5 ziduri "medii" și 12 ziduri exterioare. Iar n-am înțeles nimic. La etaj, avem partea de istorie modernă. O angajată ne ia în întâmpinare și ne fotografiază din spate. Foarte ciudat, nu mi-a plăcut deloc! Vreau să merg la toaletă, doamna mă întreabă: Unde mergeți? Am nevoie de permisunea ei pentru a merge la toaletă? M-am simțit ca un intrus. Înțeleg că vine Corina Chiriac la ora 5. Atunci da-ți-ne afară la ora aceea sau mai devreme, dar nu ne stați mereu în cârcă, de parcă n-am fi în stare să vizităm singuri un muzeu. Mai departe o secție de memorialistică si o secție de artă pe care le-am văzut cam pe fugă. Interesante exponate, dar foarte prost puse în valoare din punct de vedere muzeografic. Angajații sunt cam prea în sufletul tău și modelul nu s-a schimbat de pe vremea lui Ceaușescu. Recomand și nu recomand în...

Merită vizitat !Muzeul ocupă o clădire - monument arhitectonic, construită în 1870, având destinații diverse de-a lungul timpului (restaurant-hotel, alte utilități publice). Imobilul a fost grav afectat de cutremurul din mai 1990 și a fost restaurat. Secția de arheologie expune colecțiile sale pe situri, modalitate ce oferă două avantaje: pe de o parte vizitatorul are în față toate vestigiile unei comunități și își poate face o imagine completă despre ocupațiile și modul de viață al acesteia; pe de altă parte, procesul de evoluție devine tot mai evident, întrucât se pot observa schimbările din toate domeniile, de la artefacte la viața spirituală. Se remarcă siturile de la Brăilița, Lișcoteanca, Grădiștea, Însurăței, Siliștea, unde evoluția istorică poate fi urmărită pe parcursul mai multor milenii. Pot fi admirate vase și reprezentări figurative din neolitic, piese de podoabă și prestigiu din epoca bronzului, inventarul mormântului de la Găvani, atelierul unui bijutier de la Grădiștea, vase de sticlă romane. Structura colecțiilor din Secția de istorie se prezintă astfel: carte veche și rară, românească și străină; manuscrise și documente, românești și străine; numismatică românească și străină (inele sigilare, matrici sigilare, monede și bancnote, medalii și plachete); decorații românești și străine (ordine și medalii); istorie militară (uniforme, arme albe și de foc): metrologie; orologerie; aparate de înregistrare și redare a sunetului; fotografii de epocă și clișee pe sticlă. Pe lângă secții de arheologie și istorie, muzeul mai are secții de artă (Casa Colecțiilor), etnografie și artă populară, științele...

Ich kam etwa drei Stunden vor dem Besuch einer sehr wichtigen rumänischen Sängerin ins Museum – von der ich als Ausländerin noch nie gehört hatte. Entsprechend wusste ich auch nichts von der Veranstaltung. Eine Aufseherin verfolgte mich durch alle Ausstellungsräume und gab mir merkwürdige Anweisungen wie: „Gehen Sie schneller, Sie müssen sich noch den anderen Raum anschauen.“ Einmal sagte sie vor dem Raumwechsel: „Vorsicht, bitte berühren Sie nichts und versuchen Sie, die Objekte nicht zu beschädigen.“ Also bitte – glaubt sie wirklich, ich bin zum ersten Mal in einem Museum bin und kurz davor, alles zu zerstören?

Im Museum wird ausschließlich Rumänisch gesprochen, und wenn man die Sprache nicht zumindest auf einfachem Niveau versteht, wird es schwierig. Kartenzahlung ist ebenfalls nicht möglich, man sollte also unbedingt Bargeld dabeihaben. Fotografieren darf man nur gegen eine zusätzliche Gebühr – und das gilt nicht für kommerzielle Aufnahmen, sondern schon für einfache Handyfotos.

Zur Ausstellung selbst: Die Exponate sind – besonders im Erdgeschoss – ziemlich zufällig angeordnet, einige Karten wirken fast wie kommunistische Propaganda über das „große Rumänien“. Die Kunstabteilung befindet sich in einem anderen Gebäude, und man wird dort von einem Mitarbeiter „übergeben“, der einen durch einen Hintereingang hineinführt.

Insgesamt war mein Eindruck eher durchwachsen – ehrlich gesagt, ich bezweifle, dass ich dorthin noch einmal...