Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi — Attraction in Iași Metropolitan Area

Mănăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" din Iași este cel mai estic și cronologic primul așezământ bisericesc de pe "Ulița Mare" - actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt - a fost construită între anii 1637 și 1639 de către semețul și bogatul voievod Vasile Lupu ca necropolă domnească și reprezintă cea mai frumoasă & importantă ctitorie a acestuia. Voievodul Vasile Lupu (1595÷1661) are ascendență incertă dinspre tată, grec sau aromân, dar mama sa a fost româncă, iar numele său de botez era Lupu Coci. La Mănăstirea "Sfinții Trei Ierarhi", Vasile Lupu a înființat Academia Vasiliană, o școală superioară cu predare în limbile slavonă, latină, greacă și mai târziu română cat și o tipografie care au avut o influență decisivă pentru învățământul din zona noastră. În afară de faptul că a avut în prima parte a vieții gânduri nejustificate de mărire pe baza înțelegerilor cu turcii, care l-au irosit zadarnic în lupte și războaie inutile cu vecinii, Vasile Lupu a fost cunoscut ca un apărător fervent al ortodoxismului susținând financiar mai multe patriarhii și mitropolii mari din est dar și edificând mai multe așezăminte bisericești și culturale. Astfel, printre multe alte danii, a achitat datoriile Patriarhiei din Ierusalim, a Sfântului Mormânt, a mănăstirilor de pe muntele Athos și a Patriarhiei de la Constantinopol iar ca recunoștință veșnică a primit în iunie 1641 moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. Racla cu Moaștele Sfinte a venit într-o corabie pe Marea Neagră însoțită de către trei mitropoliți greci: Ioanichie al Heracleei, Partenie al Adrianopolului și Teofan al Paleopatrei, iar în Iași au fost întâmpinați de Vasile Lupu împreună cu Sfântul Mitropolit Varlaam (Vasile Moțoc) și de episcopii de Roman, Huși, în mijlocul unei mari adunări de clerici și credincioși. În ziua de 13 iunie 1641, Sfintele Moaște au fost așezate în Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, cu o mare și emoționantă slujbă religioasă ortodoxă ținută de către patru mari mitropoliți și de un mare sobor de preoți veniți de pretutindeni. Atât de înălțătoare, valoroasă și puternică a fost prezența Sfintei Cuvioase Parascheva în Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași, încât nu a putut fi atinsă de năvălirile din est (1650), nord (1686), dar nici de curemurile din 1711, 1781, 1795 și 1802! După o sfântă ocrotire zbuciumată a Iașului și a întregii Moldove de 248 de ani, racla cu Sfânta Cuvioasă Parascheva a fost transferată cu o procesiune religioasă la Catedrala Mitropolitană din Iași, după incendiul din data de 26.12.1888. Biserica și toate construcțiile din interiorul Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi, ca de altfel toate sfintele biserici de pe "Ulița Mare" are orientarea nord-est (altarul) spre sud-vest (intrarea) pentru că au fost proiectate perpendicular pe drumul public de acces, în deplină consonanță cu celelalte clădiri învecinate ale vremurilor respective. Despre unicitatea și frumusețea acestui sfânt așezământ monahal s-au scris mii de pagini în multe limbi încă de la data primei sfințiri: 06.05.1639, dar eu țin să subliniez caracterul multimilenar (studiați Cultura Cucuteni!), multicultural și multiconfesional al marelui nostru oraș care se reflectă cel mai bine în acest spațiu pur religios de pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, unde pe distanța de circa 270 de metri liniari între axele longitudinale ale Bisericii Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi și ale Catedralei Mitropolitane - se mai află alte trei sfinte biserici dintre care două sunt romano-catolice! În Biserica Mănăstirii Sfinții Trei Ierarhi din Iași se odihnesc pentru veșnicie ctitorii din familia lui Vasile Lupu, voievodul Dimitrie Cantemir și primul domnitor al României Alexandru Ioan Cuza. Sunt slujbe înălțătoare și armonioase în această Sfântă Biserică ținute de preoți consacrați împreună cu coruri de călugări și călugărițe care trebuie văzute și ascultate! DOAMNE APĂRĂ...

O bijuterie sculptată în piatră !

Concepută că un ansamblu mănăstiresc tradiţional Mănăstirea Sfinţii Trei Ierarhi (Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ioan Gură de Aur) este până astăzi unul dintre cele mai renumite complexe de artă feudală românească, o capodoperă arhitecturală trecută în legendă şi care nu încetează a uimi vizitatorii din întreaga lume. Actuala înfăţişare a mănăstirii este rezultatul lucrărilor de restaurare ale arhitectului André Lecomte de Noüy, desfăşurate în perioada 1882 -1904.

S-a păstrat structura exterioară datorită căreia mănăstirea este unică în cadrul arhitecturii ecleziastice româneşti. Lucrările de restaurare au adus bisericii şi anexelor o serie de modificări importante, dar care nu au afectat concepţia arhitecturală iniţială şi cu atât mai puţin decoraţiunile în piatră ale faţadelor. Tot din perioada ultimei restaurări datează şi pictură sfântului locaş, precum şi întreagă sa decoraţiune interioară. Piesele de mobilier au fost proiectate de arhitectul francez şi excutate la Viena pe cheltuiala Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta, noii ctitori ai bisericii.

Scurt istoric

Jefuită şi arsă de năvălitori din est (1650) şi din nord (1686), zguduită de cutremure (1711, 1781, 1795, 1802), biserica va aştepta ridicarea din umilinţă până după Războiul de Independenţa (1877). Lucrările de restaurare se vor efectua în anii 1882 - 1887 (arhitectură) şi până spre 1898 (pictură şi reamenajarea interiorului), resfinţirea locaşului făcându-se în 1904, sub domnia regelui Carol I. Clădirea în care se află Sala Gotică a fost înălţată de Vasile Lupu, fiind restaurată de mai multe ori, ultima dată în 1960. Sărbătoare a artelor, biserica Trisfetitelor se înscrie în istorie că o autentică vatră de cultură şi spiritualitate. După ce în 1641 Iaşul primea cu evlavie moaştele Sf. Cuv. Paraschiva, în 1642 aici se desfăşura Sinodul care a adoptat celebra "Mărturisire de credinţă ortodoxă" a mitropolitului Petru Movilă, iar în 1645 în biserica Sfinţii Trei Ierarhi era uns patriarhul Ierusalimului.

Majoritatea elementelor ambianţei interioare, lucrate între 1889-1890 la Viena şi Paris, au fost donate de regele Carol I şi regina Elisabeta. Scaunele domneşti şi arhiereşti, pupitrele etc. din bronz aurit cu inserţii de email şi fildeş înlocuiesc piesele de altădată sculptate în esenţe de lemn exotic la Istanbul. Tot din bronz aurit sunt şi candelabrele actuale, înfrumuseţate cu ouă de struţ şi care înlocuiesc pe cele precedente, din argint, dispărute înainte de restaurare.

Colegiul lui Vasile Lupu (1640), temelia viitoarei Academii domneşti şi tiparniţa instalată aici, în care se imprimă la 1643 "Cartea românească de învăţătură", sunt dimensiuni care adaugă Trei Ierarhilor pe lângă numele de "Mănăstire a Patriarhilor" şi pe acela de "Mănăstire a dascălilor", denumire confirmată şi de istoria învăţământului românesc din veacul al XVIII-lea. Împlinind vocaţia universală a Bisericii dreptmăritoare, acest focar de spiritualitate românească va fi şi punctul de plecare a luptei de eliberare a Greciei, în 1821.

Din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi s-a dat semnalul de eliberare a Greciei, prin vocea lui Alexandru Ipsilanti care a prezentat o Proclamaţie (28 februarie 1821) în care afirmă obiectivele Eteriei, în lupta de eliberare a popoarelor din Balcani.

Din luna iulie 1994, biserica s-a redeschis ca mănăstire, având viaţă de obşte şi slujbe zilnice.

Frumuseţea acestui edificiu ne bucurà de secole ! Bucuraţi-vă şi voi !

" Frumuseţea va salva lumea ! " Dostoievski

" Frumosul nu-i decât făgăduința fericirii !...

Cea mai frumoasă ctitorie a lui Vasile Lupu Voievod, o adevărată simfonie a artelor în rugăciune, construită între anii 1637-1639, a fost sfinţită de Mitropolitul Varlaam la 6 mai 1639. Pe latura nordică a pronaosului se află două nişe sepulcrale în care odihnesc osemintele familiei ctitorului, iar în alte nişe, aşezate simetric în peretele sudic, au fost depuse osemintele domnitorilor Dimitrie Cantemir (1710-1711, scriitor şi mare orientalist, autorul unei monumentale "Istorii a imperiului Otoman") şi Alexandru Ioan Cuza (1859-1866, domnitorul Principatelor Române Unite) , trecuţi la cele veşnice departe de ţară. Peretele de sud al naosului conţine o nişă sculptată, împodobită cu mozaicuri aurite. Aici au fost aşezate, la 1641, moaştele Sf. Cuvioase Parascheva cea Nouă (cea Tânără) , cu ziua de prăznuire 14 octombrie. Darul Patriarhiei ecumenice de Constantinopol răsplătea atunci evlavia şi jertfelnicia domnitorului moldovean. Din 1889, racla cu sfintele moaşte va fi dusă la cea mai mare biserică a oraşului, Catedrala mitropolitană. Sfântul locaş a îndurat istoria şi nestatornicia vremurilor: jefuită şi arsă de năvălitori, zguduită de cutremure, biserica Sfinţilor Trei Ierarhi va fi restaurată din temelii în cursul ultimului pătrar al veacului al XIX-lea. Lucrările au fost conduse de arhitectul francez André Lecomte du Noüy. Acesta a adus bisericii o serie de modificări importante, însă a păstrat vechile forme arhitecturale şi ornamentaţia sculpturală din exterior. Pictura, catapeteasma şi interioarele au fost complet refăcute şi împodobite cu mobilier din bronz masiv, suflat cu aur, lucrat la Viena pe cheltuiala familiei regelui Carol I. Resfinţirea locaşului s-a făcut în anul 1904. Bijuterie artistică, Mănăstirea Trei Ierarhi s-a înscris în istorie şi ca o fecundă vatră de cultură şi spiritualitate. La 1642 veneau aici reprezentanţii principalelor ramuri ale Ortodoxiei (greacă, slavă şi română) pentru a participa la Sinodul interortodox de la Iaşi. Regi şi patriarhi îi vor păşi pragul plini de admiraţie pentru rafinamentul şi bogăţia monumentului. La 1645 aici era uns patriarhul Paisie al Ierusalimului (fost stareţ la mănăstirea Galata) . De sub teascurile tipografiei instalate în chiliile mănăstirii de voievodul ctitor au ieşit la lumină "Cartea românească de învăţătură" (1643) , prima carte în limba română tipărită în Moldova, "Şapte Taine a Bisericii" (1644) şi alte cărţi de referinţă pentru cultura naţională. Colegiul lui Vasile Lupu (1640) , temelia viitoarei Academii domneşti, constituie începutul unei bogate activităţi didactice, continuată şi în deceniile următoare, iar mai târziu prin Gimnaziul de patru ani şi Şcoala preparandală (sec. XIX) . Astfel, renumelui panortodox de "mănăstire a Patriarhilor" se adaugă şi acela de "mănăstire a dascălilor". După 1990 ctitoria voievodală a lui Vasile Lupu şi-a recăpătat statutul de mănăstire, astfel încât frumuseţea artistică se împlineşte zi de zi cu bucuria netrecătoare...