Radu Vodă Monastery — Attraction in Bucharest

Mănăstirea Radu Vodă din București cu ramurile „Sfânta Treime“; „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul“ a fost fondată de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) și doamna sa, Ecaterina, pentru a mulțumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotriva lui Vintilă-Vornicul și Dumbravă-Vornicul....Vodă a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei...la vremea întemeierii, purta numele Sfânta Troiță....în frământările acelor vremuri, sfântul așezământ cade, în 1595, în mâinile turcilor...după victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni, vestitul Sinan Pașa, dușmanul lui Mihai, o fortifică cu palisade, cu valuri de pământ și cu bastioane...tot orașul este, de asemenea, întărit de turci...degeaba însă: după victoria marelui voievod din octombrie 1595, de la Târgoviște, Sinan e silit să se retragă din fața armatelor biruitoare ale creștinilor...nu înainte însă de a distruge toate fortificațiile pe care el însuși le ridicase și de a dărâma până în temelie Mănăstirea Sfintei Troițe...vremurile erau cumplite: orașul era jefuit și distrus când de turci, când de propriile armate ale voievozilor creștini, când de tătari...incendiile și jafurile se țineau lanț...călugării abandonează Sfânta Troiță și se refugiază la Mănăstirea Mihai-Vodă...timp de câteva decenii, frământările și desele schimbări ale domnitorilor pe tronul Țării Românești nu le-au lăsat acestora răgazul necesar pentru refacerea marii mănăstiri...abia în 1614, voievodul Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623) începe reconstrucția, păstrând planurile și elevația edificiului de origine...biserica este cunoscută de atunci sub numele ctitorului...fiul și urmașul său la domnie, Alexandru Coconul (1623-1627) se îngrijește de zugrăvirea bisericii...în vremurile domniilor fanariote, marea mănăstire Radu-Vodă, una dintre cele mai bogate din București, este cârmuită de egumeni greci, buni negustori, dar jalnici administratori ai construcțiilor mănăstirești; multă vreme, mănăstirea acumulează bogății, moșii, vii, case și prăvălii în București, dar posesia acestor mari averi nu se oglindește în îmbunătățirile aduse clădirilor...planul și formele arhitectonice ale bisericii Radu-Vodă sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeș, cu diferența că materialul de construcție întrebuințat nu este piatra, ci cărămida...planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle dintre care cea principală se sprijină pe douăsprezece coloane, simbolizând pe cei doisprezece apostoli, ca și la modelul de la Curtea de Argeș...fațadele, împărțite în două registre de înălțime inegală printr-un brâu, au o decorație simplă, constând din firide cu arhivolte intrânde, care ritmează plăcut suprafețele tencuite cu alb...înfățișarea actuală a bisericii este datorată ultimei restaurări, condusă de arhitectul Ștefan Balș între anii 1967-1974 (după care biserica a fost repictată)...restaurarea a adus edificiul la formele sale arhitectonice inițiale întrucât ruinându-se partea superioară a bisericii, aceasta fusese reconstruită către mijlocul secolului al XIX-lea în stilul neogotic la modă în acea epocă...tot atunci i-a fost adăugat și pridvorul, care se păstrează și astăzi...în interior sunt demne de văzut frumosul iconostas de expresie barocă și pietrele de mormânt din pronaos: una dintre cele mai vechi este cea a lui Vlad Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul, mort la sfârșitul secolului al XVI-lea...la miază-noapte de biserică se păstrează turnul-clopotniță, ultimul vestigiu al puternicei incinte mănăstirești de altădată...clădirile Seminarului Teologic, ce se ridică pe colină, la sud de biserică, datează din 1893 și au fost construite prin grija lui Ion Scorțeanu și a surorii sale Maria Șchiopescu, ca Internat Teologic...la 25 ianuarie 2002 a avut loc festivitatea punerii pietrei de temelie a noului seminar „Mitropolitul Nifon“...în biserica mănăstirii se găsesc părticele din moaștele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul, dăruite...

Mănăstirea Radu Vodă cu hramurile Sfânta Treime și Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei, a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina, pentru a mulţumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotriva lui Vintilă-Vornicul şi Dumbravă-Vornicul. Vodă a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei.

La vremea întemeierii, purta numele Sfânta Troiţă. În frământările acelor vremuri, sfântul aşezământ cade, în 1595, în mâinile turcilor. După victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni, vestitul Sinan Paşa, duşmanul lui Mihai, o fortifică cu palisade, cu valuri de pământ şi cu bastioane. Tot oraşul este, de asemenea, întărit de turci. Degeaba însă: după victoria marelui voievod din octombrie 1595, de la Târgovişte, Sinan e silit să se retragă din faţa armatelor biruitoare ale creştinilor. Nu înainte însă de a distruge toate fortificaţiile pe care el însuşi le ridicase şi de a dărâma până în temelie Mânăstirea Sfintei Troiţe. Vremurile erau cumplite: oraşul era jefuit şi distrus când de turci, când de propriile armate ale voievozilor creştini, când de tătari. Incendiile şi jafurile se ţineau lanţ. Călugării abandonează Sfânta Troiţă şi se refugiază la Mânăstirea Mihai-Vodă. Timp de câteva decenii, frământările şi desele schimbări ale domnitorilor pe tronul Ţării Româneşti nu le-au lăsat acestora răgazul necesar pentru refacerea marii mănăstiri.

Abia în 1614, voievodul Radu Mihnea (1601-1602, 1611-1616, 1620-1623) începe reconstrucţia, păstrând planurile şi elevaţia edificiului de origine. Biserica este cunoscută de atunci sub numele ctitorului. Fiul şi urmaşul său la domnie, Alexandru Coconul (1623-1627) se îngrijeşte de zugrăvirea bisericii. În vremurile domniilor fanariote, marea mânăstire Radu-Vodă, una dintre cele mai bogate din Bucureşti, este cârmuită de egumeni greci, buni negustori dar jalnici administratori ai construcţiilor mânăstireşti; multă vreme, mânăstirea acumulează bogăţii, moşii, vii, case şi prăvălii în Bucureşti, dar posesia acestor mari averi nu se oglindeşte în îmbunătăţirile aduse clădirilor.

Planul şi formele arhitectonice ale bisericii Radu-Vodă sunt inspirate din cele ale bisericii episcopale de la Curtea de Argeş, cu diferenţa că materialul de construcţie întrebuinţat nu este piatra, ci cărămida. Planul este triconc, cu turlă pe naos, cu un pronaos lărgit, acoperit cu trei turle dintre care cea principală se sprijină pe douăsprezece coloane, simbolizând pe cei doisprezece apostoli, ca şi la modelul de la Curtea de Argeş. Faţadele, împărţite în două registre de înălţime inegală printr-un brâu, au o decoraţie simplă, constând din firide cu arhivolte intrânde, care ritmează plăcut suprafeţele tencuite cu alb. Înfăţişarea actuală a bisericii este datorată ultimei restaurări, condusă de arhitectul Ştefan Balş între anii 1967-1974 (după care biserica a fost repictată).

Restaurarea a adus edificiul la formele sale arhitectonice iniţiale întrucât ruinându-se partea superioară a bisericii, aceasta fusese reconstruită către mijlocul secolului al XIX-lea în stilul neogotic la modă în acea epocă. Tot atunci i-a fost adăugat şi pridvorul, care se păstrează şi astăzi. În interior sunt demne de văzut frumosul iconostas de expresie barocă şi pietrele de mormânt din pronaos: una dintre cele mai vechi este cea a lui Vlad Voievod, fiul lui Mihnea Turcitul, mort la sfârşitul secolului al XVI-lea.

Mormântul ctitorului se găseşte pe dreapta, în nişa dintre pronaos şi naos. Pe piatra aşezată de fiul său, o lungă inscripţie aminteşte domniile glorioase ale „celuia ce au fost binecinstit şi de Hristos iubit Domn creştin Radu Voevod ce au fost Domnu Ţării Româneşti şi Moldovei şi multe războaie au biruit şi iar au venit de la cinstita Poartă ş-au fost al doilea rându Domnul Ţării Româneşti şi şi-au lăsat steagul fiului său ce e mai sus scris şi iar s-au dus de-au fost Domn...

Mănăstirea Radu Vodă, București Mănăstirea Radu Vodă, cu hramurile „Sfânta Treime” și „Sfântul Ierarh Nectarie al Eghinei”, este un important lăcaș de cult din București, strâns legat de istoria și dezvoltarea orașului. Este considerată un simbol al credinței ortodoxe și un exemplu remarcabil de arhitectură brâncovenească. Istoric Mănăstirea a fost ctitorită în anul 1568 de voievodul Alexandru al II-lea Mircea și de soția sa, Ecaterina. Aceștia au înălțat mănăstirea pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru victoria obținută în lupta contra lui Vintilă-Vornicul și Dumbravă-Vornicul. La început, lăcașul a purtat numele de Sfânta Troiță, având ambiții de a deveni Mitropolia Capitalei. De-a lungul vremii, mănăstirea a trecut prin multe încercări. În 1595, a fost afectată de invazia otomană, iar după victoria lui Mihai Viteazul la Călugăreni, fortificările ridicate de Sinan Pașa au fost distruse. Orașul București a suferit distrugeri repetate, atât din partea turcilor, cât și a forțelor creștine. Călugării s-au refugiat la Mănăstirea Mihai-Vodă, lăsând mănăstirea aproape de ruină. Reconstrucția a avut loc abia în 1614, sub domnia lui Radu Mihnea, care a ales să păstreze planurile originale ale edificiului. Secolul XVIII a adus mănăstirii o nouă perioadă de înflorire sub conducerea lui Alexandru Coconul, care a continuat lucrările de zugrăvire a bisericii. Arhitectură Planul și formele arhitecturale ale mănăstirii sunt inspirate din biserica de la Curtea de Argeș, cu o structură triconcă și o turlă pe naos. Biserica dispune de un pronaos lărgit acoperit cu trei turle, dintre care tura principală se sprijină pe douăsprezece coloane, simbolizând Apostolii. Fațadele mănăstirii sunt decorate simplu, cu firide și arhivolte, și sunt împărțite în două registre de înălțime, ceea ce conferă o estetică plăcută întregului edificiu. Materialul de construcție preferat a fost cărămida, ceea ce îl deosebește de alte construcții monumentale din piatră. În perioada 1967-1974, arhitectul Ștefan Balș a condus o restaurare amplă a lăcașului, aducându-l la formele sale arhitecturale inițiale și renovând pictura interioară. Importanță Mănăstirea Radu Vodă este nu doar un important lăcaș de cult, ci și un loc de patrimoniu cultural și istoric. Este un beneficial centru spiritual pentru comunitatea ortodoxă și oferă o privire asupra istoriei tumultoase a Bucureștiului, cu rădăcini adânci în istorie și spiritualitate. Concluzie Mănăstirea Radu Vodă este o destinație recomandată pentru cei care vizitează Bucureștiul, oferind nu doar ocazia de a explora o bijuterie arhitecturală, ci și de a experimenta liniștea și meditația într-un cadru spiritual evocator. Dacă ești interesat de istoria, cultura sau arhitectura românească, acest lăcaș este...