Cathedral of the Resurrection of Jesus Christ — Local services in Ravenna

Ravenna - it is a pity that I cannot stay here longer.

The biggest crowds of tourists go to nearby Venice or Rome, but the real treasures lie here. For me Ravenna represents the ability to communicate through images is one of the most important features of our civilization.

Ravenna is for a long talk, I chose only those parts that have some connection to today and to our lesson and please give them your meditation.

Ravenna is a lonely inaccessible city that has never been conquered, experienced the last Roman Tarasius Theodosius and the last Byzantine Constantine XI.

But is also a multiple cultural and spiritual bridge between the worlds.

Ravenna is a bridge between East and West. It is a bridge between ancient and medieval, between orient and European culture.

It is a bridge between the ancient worlds of Egypt, Greece, Rome and the Middle East, which have been enriched here so Ravenna is a reminder that Europe has always been multicultural.

It is a bridge between Greek gnosis, Gothic Arianism, Byzantine Orthodoxy and Roman Catholicism and reminds that Europe was always multireligious.

Ravenna lies on the Po River, which intersects Italy between the west and east, but due to the narrow sea-rock lane, it is also the gateway to the Alpine Gaut is the eastern bridge to Italy, and held the key from the rest of the peninsula. It could only be attacked by sea - so the inscription "Ravenna Felix" - “Immortal” - was preserved on some coins. Emperor Augustus moved his fleet and army here from...

La cattedrale di Ravenna fu progettata in concomitanza al trasferimento spostamento della capitale imperiale da Milano a Ravenna nel 402 d.C.

Costruita al centro della città, fu consacrata il 3 aprile del 407 d.C. e dedicata alla Risurrezione di Gesù (in greco antico Hagìa Anástasis). Infine, assunse la denominazione di “Basilica Ursiana”, dal nome del suo fondatore, il vescovo Orso.

L’edificio originario, di cui possiamo ipotizzare la struttura grazie agli scritti dello storico Andrea Agnello (IX sec. d.C.) e alcuni interventi di scavo archeologico, aveva pianta basilicale. Suddivisa probabilmente in cinque navate, scandite da quattro filari di colonne, terminava con un’abside internamente semicircolare ed esternamente poligonale.

Il pavimento originale non è più visibile e si trova a oltre 3 metri di profondità rispetto il piano stradale attuale.

Nel 1112 d.C., a seguito di alcuni interventi di restauro, furono apportate alcune modifiche al complesso, tra cui il completo rifacimento delle decorazioni musive dell’abside, i cui resti sono oggi in parte conservati al Museo Arcivescovile.

IL “NUOVO” DUOMO La vera trasformazione per l’edificio, che ai tempi appariva notevolmente degradato e declassato, arrivò a metà del ‘700.

Dietro scelta dell’arcivescovo Maffeo Nicolò Farsetti si decise di avviare un rimodernamento dell’intera struttura in chiave neoclassica. Per i lavori fu contattato l’architetto riminese Gianfrancesco Buonamici.

L’intervento comportò la quasi totale distruzione delle fasi antiche e la ricostruzione pressoché integrale della chiesa, nelle forme che ancora oggi possiamo ammirare.

Le uniche strutture a salvarsi furono il campanile cilindrico del X secolo e la cripta, oggi sommersa. Furono, invece, asportati o distrutti i mosaici che erano stati aggiunti nel 1112 d.C.

Oggi il Duomo ha una struttura completamente diversa da quella che era l’originale. L’edificio, a croce latina, è suddiviso in tre navate da due file di colonne.

All’incrocio tra la navata centrale e il transetto si eleva una grande cupola neoclassica di quasi 50 metri, completamente affrescata da Giovanni Battista e Andrea Barbiani, adagiata su un alto tamburo sormontato da una lanterna e scandito da otto finestroni.

Dalla navata principale si accede a quelle laterali che si articolano in tre campate a pianta rettangolare, sulle quali si aprono simmetricamente cappelle oratorie, alcune delle quali di suggestivo splendore.

Tra queste, oltre quella del Santissimo Sacramento, una menzione particolare spetta alla Cappella della Beata Vergine del Sudore, posta sulla parete di fondo del braccio destro del transetto (vedi focus).

Diverse sono le opere d’arte a carattere religioso, e non solo, che spiccano all’interno del Duomo. Da segnalare sono: la pala d’altare raffigurante San Cristoforo, realizzata da Antonio Rossi; il sarcofago di Sant’Esuperanzio con le spoglie dell’omonimo vescovo e quelle dell’arcivescovo Massimiano; la pala di Josep Baptiste Wicar con Gesù fra i Santi Antonio e Giacomo, l’ambone marmoreo del vescovo Agnello (557 – 570 d.C.) decorato con figure animali.

LA CAPPELLA DELLA MADONNA DEL SUDORE Costruita a spese dei ravennati dopo aver fatto un voto alla Madonna per ringraziarla di aver salvato la città dalla peste, la Cappella della Madonna del Sudore accoglie un’immagine sacra molto venerata. Tradizione indica che un tempo trovasse posto in una piccola nicchia all’interno di una taverna.

Ciò che sappiamo dalla leggenda è che l’icona sacra iniziò a “sudare” sangue, dopo essere pugnalata da un soldato, accecato da uno scatto d’ira per aver perso al gioco un’ingente quantità di denaro.

Nel corso della storia il miracolo si verificò altre due volte: nel 1512 durante il sacco della sanguinosa Battaglia di Ravenna e nel 1630 quando i cittadini, spaventati dal morbo della peste, fecero voto alla Madonna.

Oggi, all’interno della cappella si conservano il piccolo dipinto e due importanti sarcofagi datati...

Actuala Catedrală din Ravenna se află pe locul vechii biserici Hagia Anastasis (Sfânta Înviere), numită „Ursiana” de la numele ctitorului, episcopul Orso (Ursus), a cărui casă se afla în apropiere...clădirea originală, a cărei structură o putem presupune datorită scrierilor lui Agnello (secolul al IX-lea) și a testelor și săpăturilor efectuate de-a lungul timpului, a constat probabil din cinci nave marcate de patru rânduri de coloane....biserica trebuie să fi fost încă foarte bogată în Evul Mediu timpuriu, când pereții ei erau acoperiți cu plăci de marmură, mozaicuri și stucaturi...se poate presupune că în cursul secolului al X-lea s-a efectuat o intervenție semnificativă, care a menținut însă dispoziția cu cinci nave cu absidă poligonală la exterior și una semicirculară la interior, cu pereții naosului central caracterizați de șapte ferestre cu săgeată: cu acea ocazie în bazilică a fost creată o criptă în formă de semilună...mozaicul de pe zidul complex al absidei, acum pierdut, datează probabil din 1112 și este documentat de un desen de Gianfrancesco Buonamici realizat înainte de distrugere...faza medievală s-a păstrat, de fapt, până la decizia arhiepiscopului Crispi de a comanda, în 1721, o „modernizare” a bazilicii Ursiana, care fusese deja semnificativ degradată și declasată în rapoartele de la începutul secolului al XVIII-lea: după abandonarea primelor proiecte, lucrările au fost încredințate arhitectului novice de la Bumiciona, sub Arhiepiscopul Maffeo Nicolò Farsetti...în ciuda puternicei aversiuni a diverșilor intelectuali ai vremii (sentiment consemnat de exemplu în cronicile lui Benedetto Fiandrini și Francesco Pioli), lucrările de renovare care – mai ales din cauza lipsei de experiență a lui Buonamici, conform celebrelor acuzații ale lui Soratini, rivalul său – au ajuns să implice distrugerea fazei antice și reconstrucția aproape completă a bisericii de astăzi...deja în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, alți arhitecți, printre care Cosimo Morelli (1774) și Camillo Morigia, au supravegheat o serie de lucrări importante de modificare, luminare și refacere a structurii: printre acestea, Giuseppe Pistocchi a refăcut complet (1780-1781) mult criticata cupolă, comandată de Bonamici...din structura medievală au mai rămas doar câteva părți, printre care turnul-clopotniță (deși a fost remodelat) și celebra Capelă a Maicii Domnului de la începutul secolului al XVII-lea, care păstrează o tăbliță de lemn pictată în tempera cu o imagine a Fecioarei, atribuită unui pictor din Rimini din secolul al XIV-lea....ceea ce știm din legendă este că icoana sacră a început să „transpire” sânge după ce a fost înjunghiată de un soldat, orbit de un acces de furie după ce a pierdut o sumă mare de bani la jocuri de noroc...de-a lungul istoriei, miracolul a mai avut loc de două ori: în 1512, în timpul sângeroasei bătălii de la Ravenna și în 1630, când cetățenii, înspăimântați de ciumă, au făcut un jurământ Madonei....astăzi, în interiorul capelei, se păstrează pictura mică și două sarcofage importante datând din secolul al V-lea. d.Hr.: prima adăpostește rămășițele arhiepiscopului Rinaldo da Concorrezzo, a doua pe cele ale lui San Barbiano, mărturisitor și consilier al împărătesei Galla Placidia...Madona înfățișată în cupolă este opera lui Giovanni Battista Barbiani, în timp ce cei patru evangheliști sunt opera lui Andrea...