Templul lui Jupiter (Jupiterov hram, în croată) este situat în partea sud-vestică a Palatului lui Dioclețian, fiind construit odată cu acesta (295-305). Peristilul, jucând rolul de curte interioară, conectează cele mai importante edificii ale Palatului: la sud, apartamentele împăratului, la est Mausoleul lui Dioclețian, iar vis-a-vis, la vest, Templul lui Jupiter. Dioclețian a construit acest templu deoarece Jupiter era ”tatăl său spiritual” și principalul zeu roman. În timpul domniei sale (284-305) Dioclețian a ordonat cea mai dură prigoană împotriva creștinilor (Marea Persecuție), cultul lui Jupiter devenind obligatoriu în întreg imperiul. După cum știm, prigoana dioclețiană nu a avut succes, și chiar mai mult decât atât, templele romane au fost convertite în biserici creștine. Acest lucru s-a întâmplat și cu Palatul lui Dioclețian. Astfel, în secolul VII, Mausoleul lui Dioclețian, menit să glorifice împăratul peste secole, a fost transformat într-o biserică (catedrală) închinată Sf. Domnius, una din persecuției anticreștine. De asemenea, în secolul VII (sau VI) Templul lui Jupiter a fost transformat în biserică, mai precis în baptisteriu închinat Sf. Ioan Botezătorul (Krstionica Sv. Ivana). Exceptând pridvorul situat la intrare și care a dispărut, templul s-a conservat bine. Vizitatorii au posibilitatea să constate armonia care există între basorelieful de la intrare reprezentând zei și eroi romani, cu fântâna de botez (baptisteriu) amplasată în mijlocul templului. Această fântână este construită din plăcile aduse în secolul XIII dintr-un altar situat în Catedrală. Pe una din plăci este reprezentată încoronarea unui vechi rege croat. O presupusă statuie a lui Jupiter ar fi fost dusă în secolul XIV la Veneția. Partea cea mai interesantă a fostului templu este bolta semicilindrică compusă din 64 casete. Fiecare casetă reprezintă o rozetă, având în centru o figură umană care redă o anumită emoție. Nu se cunoaște semnificația acestor figuri și epresii umane.